La 19 februarie curent în sala de la etaj a bibliotecii a avut loc o conferinţă la tema adopţiei în cadrul Clubului de dezbateri “Bartolomeu Anania”.
Tema a rezultat din multiplele întrebări, ale părinţii care vor să
înfieze un copil şi impedimentele întâlnite, adresate şi slujitorilor bisericii
ortodoxe. Din start, ne-am propus o lecţie publică şi am invitat şi un
specialist. Mai întâi am discutat cu şefa Direcţiei pentru Protecţia Drepturilor Copilului din sectorul Biuicani, Tamara Lesnic, care ne-a pus un şir de întrebări, a discutat şi cu părintele Viorel
Cojocaru, ca până la urmă să ne spună că nu are specialişti în domeniu,
refuzându-ne. Ne-am adresat la şefa Direcţiei municipale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, Svetlana Chifa, căreia i-am
explicat că ne dorim o lecţie publică la tema respectivă, solicitată de
publicul nostru cititor. Am aşteptat până târziu dar nu a venit nimeni…
Probabil tema este una problematică şi pentru domniile lor…
În sală au venit, preponderent, tineri – părinţi, viitori părinţi,
persoane înfiate, care au povestit mai multe istorioare din propria viaţă – mai
plăcute şi, mai puţin plăcute. În cadrul discuţiilor interactive am descoperit, unii
dintre noi, că această temă este una chiar vulnerabilă, dat fiind faptul că
există, de facto, problema adopţiei. Astăzi, numărul celor care doresc să înfieze un copil sporeşte,
iar cel al copiilor adoptaţi scade. Din cei 5500 de copii abandonaţi de părinţi
şi lăsaţi în casele de copii, numai 160 au statut adoptabil. De ce acest
paradox şi cum îl explică autorităţile? Autorităţile s-au cam încurcat şi ele în legislaţie… De obicei, adopţia în
Republica Moldova este un proces îndelungat şi anevoios. Prin legislația din
2011 privind adopţia s-a dorit simplificarea procesului, care, de fapt, a creat
şi mai multă confuzie şi paradoxuri. Foarte multe familii aşteaptă să
înfieze un copii, unele din ele îşi
aşteaptă rândul din 2007. Potrivit Legii adopției din 2011, cei care vor să adopte un copil trebuie să depună cerere şi să anunţe autorităţile. Între timp, este pregătit dosarul care conține mai mult de zece certificate, unele dintre acestea expiră înainte de adopţia copilului. La această etapă, de multe ori părinții sunt nevoiți să o ia de la capăt. Apoi, urmează evaluarea părinților de un psiholog și dacă dispun de surse financiare pentru creşterea unui copil. Ultima etapă a procesului adoptiv, înainte de a vedea copilul, este obținerea statutului de familie adoptivă. Dacă aceste etape trec rapid, după ele procesul este anevoios. O familie poate aștepta cel puțin un an-doi până obține copilul. Totuşi, cele trei ore, timp în care a durat activitatea, am ascultat mai multe opinii, sugestii, puncte de vedere, exemple fericite şi mai puţin fericite, din viaţa unora dintre cei prezenţi în sală. Şi, totuşi, unii reuşesc, să rezolve problemele, găsind diverse soluţii individuale şi acceptând copiii cu probleme de sănătate, pentru care procedura este mai simplă…
aşteaptă rândul din 2007. Potrivit Legii adopției din 2011, cei care vor să adopte un copil trebuie să depună cerere şi să anunţe autorităţile. Între timp, este pregătit dosarul care conține mai mult de zece certificate, unele dintre acestea expiră înainte de adopţia copilului. La această etapă, de multe ori părinții sunt nevoiți să o ia de la capăt. Apoi, urmează evaluarea părinților de un psiholog și dacă dispun de surse financiare pentru creşterea unui copil. Ultima etapă a procesului adoptiv, înainte de a vedea copilul, este obținerea statutului de familie adoptivă. Dacă aceste etape trec rapid, după ele procesul este anevoios. O familie poate aștepta cel puțin un an-doi până obține copilul. Totuşi, cele trei ore, timp în care a durat activitatea, am ascultat mai multe opinii, sugestii, puncte de vedere, exemple fericite şi mai puţin fericite, din viaţa unora dintre cei prezenţi în sală. Şi, totuşi, unii reuşesc, să rezolve problemele, găsind diverse soluţii individuale şi acceptând copiii cu probleme de sănătate, pentru care procedura este mai simplă…