Pe data de 6 mai, anul curent, la Liceul „Petru Rareş” a avut loc o întâlnire-dezbatere iniţiată de biblioteca „Alba Iulia”, asupra romanului “Viaţa unei nopţi sau Totentanz”, de Claudia Partole. Activitatea face parte din programul „Dialoguri literare la biblioteca „Alba Iulia”, program ce-şi are începutul în anul 2009. Elevii prezenţi la dezbatere şi-au expus propriile opinii despre conţinutul romanului. Mai jos se găsesc unele discursuri ţinute de ei.
David Ştefan XI-C Părinţii plecaţi peste hotare
Durere, lacrimi - asta vezi în ochii copiilor, familiilor rămase în ţară când îşi aduc aminte de mama, de fiica plecată peste hotare, lăsând în grija bunicilor, rudelor şi în cel mai rău caz la internat.
Unii uită că mai au copii, alţii duc dorul şi trimit euro în loc de mamă, dolari în loc de tată, pentru clipe mai bune, să-şi cumpere ceva. Dar pe copil nu-l încălzeşte banul, ci dragostea părinţilor şi speranţa când se uită dimineaţa prin ochiul geamului întrebându-se : când va veni soarele şi la mine în casă şi în suflet.
Cauza plecării este oferirea unui viitor mai bun copiilor săi , dar uită de dragostea , mângâierea care deasemenea trebuie să o ofere.
Omul, cea mai păcătoasă fiinţă de pe pământ, câţi bani ar avea, mai vrea până vede că ceva lipseşte ( dragostea) dar observă prea târziu. Trăieşti departe, Pleci departe şi mori aproape!
Madan Constantin XI-C Cineva spunea un adevăr imaculat: suntem plin de lipsuri, pândiţi de pauperitate. Când cineva încearcă să lichideze aceste neajunsuri, poţi să-l cunoşti după acest semn: pleacă în alt Italia sau în alt sta mediatizat.
Cu timpul, modalităţile de a se duce peste hotare s-au mai „civilizat”, astfel încât spiritul tentat de fenomenul sus-numit să capete avânt şi să adune multe femei , care mai cred şi astăzi că cel mai simplu mod de a deveni o barosană este să pleci în peninsulă. Este însă numai o ipoteză, pentru că femei bogate nu pot exista. Cele care se cred aşa nu sunt decât nişte autocondamnate la muncă silnică.
Să admitem că o doamnă pleacă în străinătate. Ce va câştiga? – bani. Însă ea nu se va putea niciodată împăca cu gândul că nu îşi poate face misiunea vieţii: să facă lumină, cât mai multă lumină în sufletul familiei sale, pentru că soţul şi copiii să devină pe zi ce trece tot mai buni şi mai buni. Proiectată de lumină unui magazin sau a unui club, femeia se va gândi: „Cât îmi lipsesc soţil, copiii, casa...”
Nu există om atât de sărac pe care străinătatea să nu-l facă înstărit. Cam la aceasta se gândesc şi bărbaţii când îşi lasă familia şi pleacă. Ştiţi cumva ce spun aceşti indivizi când se duc? Vă zic eu. Sună cam aşa: „Ce n-a reuşit să facă Napoleon cu spada, vom face noi – adică, vom cuceri Moscova!” Zău că nu le pasă ce se va întâmpla cu ei şi apropiaţii lor mâine sau peste un an . Ei sânt fericiţi şi se mândresc cu faptul că îşi pot spune mărturia vieţii în două cuvinte: „ Trebuie bani!”
În ultimă instanţă, părinţii îşi iau copiii cu ei peste hotrare şi chiar nu le mai pasă de nimic.
Nu am avut de gând ca în acest discurs să condamn pe cei ce pleacă sau să explic în totaliate acest fenomen. Am avut doar tendinţa de a vă îndemna să nu părăsiţi casa. Pentru asta am utilizat unele ipoteze care să dovedească faptul că procesul de căutare a fericirii are multe tendinţe cu viaţa oricărui om. Şi să ştiţi că dacă aveţi tendinţa de a nu părăsi familia pentru bani, aveţi întotdeauna în faţă perspectiva fericirii. Urmează doar să cutezaţi...
Şi dacă totuşi, sunteţi încă prea slabi ca să treceţi peste necazuri, tot nu vă piereţi cumpătul! Înseamnă că viaţa aşteaptă să vă impuneţi în alt mod. De ce să bateţi pasul pe loc? Faceţi ceea ce vă reuşeşte mai bine . Omul, Adevăratul Om, poate face multe ! Şi nu uitaţi pentru că pentru a reuşi lucruri mari , trebuie să trăim aşa, de parcă n-ar trebui să murim niciodată!
Morozan Mihaela clasa XI-C Când Dumnezeu a dat copacilor puterea de a înflori, când păsările au şoptit vântului fericirea, când îngerii au strigat cu voce tare spre pământ , atunci v-aţi născut Dumneavoastră, o femeie puternică inteligentă şi dumnezeiască. Din start ţin să Vă spun: Cartea dumneavoastră a devenit o carte preferetă pentru mine , ideile le-aţi cusut atât de frumos cu acul minţii şi au devenit exemplu sacru şi monumentul minţii mele. Dumneavoastră aţi spus: Eu m-am uitat în ochii dragostei, ce frumoşi erau!.., însă eu voi spune altfel: M-am uitat în ochii romanului dstră, cât de bogată am rămas!
Atâtea gânduri frumoase aţi pus în această carte, că de le-ai pune grămadă, ar acoperi şi piramedele.
Un pur adevăr a spus Vladimir Beşleagă „O carte care te prinde imediat, , odată ce-ai pornit s-o citeşti, o duci până la capăt, o dai gata chiar dacă la sfârşit te alegi cu un gist de cenuşă pe limbă”. Vă mulţumesc pentru lecţia de înţelepciune şi de hrănirea cu frumuseţe şi originalitate a sufletului omenesc!
