DRAGI PRIETENI!

Va invităm joi, 31 martie curent, ora 18.00 la conferinţa "Vasile Gafencu, politician român basarabean, deputat în Sfatul Ţării” şi fiul său, Valeriu Gafencu, poet, teolog, deţinut politic...", care va avea loc în cadrul Clubul de dezbateri ,,Bartolomeu Anania”. Vom discuta despre politicianul roman, Vasile Gafencu, din Sângereii Basarabiei şi despre fiul său, Valeriu Gafencu, unul dintre legionarii, care au murit în închisorile regimului comunist, un tânăr pe care cunoscutul, Nicolae Steinhardt, l-a numit ,,Sfântul închisorilor". Astăzi Valeriu Gafencu este si ocrotitorul spiritual ASCOR, filiala Chişinău. Tot în această seară vom discuta, făcând o paralelă între martirii neamului românesc şi, despre viata, opera şi doctrina preotului-martir, Constantin Virgil Gheorghiu, care a fost un excepţional diplomat român în perioada interbelică, un jurnalist, romancier, poet si preot roman. Constantin Virgil Gheorghiu se stabilească în 1948

în Franţa unde a publicat circa 40 de volume. În bibliotecile noastre cititorul găseşte / citeşte câteva titluri traduse în română, pentru că marea majoritate a cărţilor sale sunt scrise în limba franceză. Dintre acestea: Ard malurile Nistrului, 1993 - reportaje de pe front din timpul războiului de eliberare a Basarabiei și Bucovinei; romanul Ora 25, 2004; A doua şansă, 2012 şi, se mai pot găsi, în traducere, Tatăl meu, preotul care s-a urcat la cer, 2003; Memorii (1990); Necunoscuții din Heidelberg, 2015…

Vă aşteptăm cu drag!

DEZBATERI ISTORICO-LITERARE LA ÎNCEPUT DE SĂPTĂMÂNĂ

Cât suntem de binevoitori, curaţi la suflet…şi ce înseamnă pentru noi un Sfânt? Mulţi se întreabă, dar puţini caută răspunsul. Pe data de 18.02.2013 biblioteca noastră a găzduit o întrunire a unui grup de tineri, membri ai ONG ASCOR, la care au participat şi cititori activi, şi mai puţin activi, dar dornici de a cunoaşte istoria românilor şi personalităţile, care au marcat-o. De această dată discuţiile s-au axat pe numele celui care a fost basarabeanul nostru din Sângerei, un tânăr curajos la timpul său, Valeriu Gafencu. Cei care l-au cunoscut menţionează faptul că, este unul dintre tinerii care au murit pentru Hristos, luptând pentru apărarea credinţei ortodoxe şi a neamului românesc în perioada comunistă. Cei care l-au cunoscut îl numesc “Sfântul închisorilor”, iar preotul Moise de la Mănăstirea ″Oaşa″, România a editat o carte, pe care o citesc atât tinerii, cât şi cei mai în vârstă, intitulată “Sfântul închisorilor”. S-a născut în judeţul Bălţi în 1921, şi a murit în temniţă. Pe când era student la Facultatea de Drept din Iaşi a fost arestat, ca şi mulţi alţi tineri de atunci, fie membri ai unor organizaţii de tineret sau nu, erau bănuiţi şi pedepsiţi. Valeriu Gafencu a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică în condiţii inumane. Bolile, contactate în detenţie, în închisorile de la Aiud şi Piteşti, dar şi alte suferinţe fizice şi morale nu l-au frânt, ci, din contra, l-au întărit şi l-au desăvârşit, pe parcurs, duhovniceşte. A fost un trăitor al Ortodoxiei, pe care a urmat-o şi a cinstit-o cu dragoste. În închisoare a scris şi poezii, care le cântau suferinzii în celule. Poeziile acelea nu erau altceva, decât adevărate rugăciuni adresate şi închinate lui Dumnezeu. După 10 ani de detenţie Dumnezeu i-a mângâiat suferinţele, luându-l la El. În închisoare, Valeriu nu era singurul pe linia trăirii creştine intense, ci făcea parte dintr-un grup care, împărtăşea aceeaşi trăire spirituală, alături de mulţi alţii. Un neam nu poate dăinui, dacă nu are credinţă şi dragoste, fără Dumnezeu nu putem exista, - spune şi părintele Viorel Cojocaru, prezent la dezbateri, - iar rugăciunea este instrumentul care ne luminează mintea. Moartea a venit la Valeriu Gafencu sub semnul credinţei fierbinţi şi al jertfirii de sine. La căpătîiul lui s-au adunat, discret, toţi cei care l-au iubit, l-au respectat şi admirat. Şi nu erau puţini. Valeriu Gafencu a suferit pentru dreptate, pentru neam şi ţară, trăind clipe de nedescris şi, rămîne a fi un bun exemplu, pentru noi, în special, tinerii de astăzi, care ne mândrim cu orice faptă, dar nu jertfim nimic. Să ne oprim şi să ne gândim puţin... Astăzi, poeziile lui Valeriu Gafencu se cântă în Biserică, în localitatea de baştină oamenii se mândresc cu el, îi respectă memoria şi numele, iar tinerii de la ASCOR au instalat o troiţă din piatră albă în amintirea martirului basarabean. În cadrul discuţiilor au fost prezentate şi câteva volume la temă semnate de Ioan Ianolide, fost coleg de celulă cu Valeriu, Radu Gyr, preotul Moise de la Mănăstirea ″Oaşa″ şi altele. Am observat că interesul tinerilor pentru aceste cărţi este unul sporit. Dar şi o parte din cei mai în vârsta s-au înscris în lista doritorilor de a citi un volum sau altul, pentru că în bibliotecă avem câte 2 sau 3 titluri din aceste cărţi, donate în cadrul diverselor manifestări culturale de către grupuri de tineri preocupaţi de cunoaşterea adevărului istoric al românilor de pe cele două maluri de Prut. La această şedinţă a participat şi sculptorul Valentin Vîrtosu, un mai vechi prieten al bibliotecilor chişinăuiene. Dânsul a venit cu câteva lucrări la temă, foarte interesante, pe care le-a expus vederii vizitatorilor. Cei prezenţi au admirat şi câteva lucrări în miniatură, care urmează a fi realizate pe viu în diverse localităţi ale Ţării: o troiţă numită “Copacul Florii” care reprezintă, reînnoirea, reînvierea şi frumuseţea primăverii pe care o trăim fiecare dintre noi în suflet. Tot aici o altă lucrare care ar exprima continuitatea Mănăstirii “Căpriana”. Un interes aparte a trezit lucrarea intitulată „Călugărul”, care semnifică sihăstria, angajamentul faţă de Dumnezeu, care nu este unul special şi deloc uşor. Sculptorul Valentin Vîrtosu nu a venit întâmplător la această dezbatere. Una din schiţele admirate de către participanţii la întrunire, şi anume troiţa, urmează a fi realizată şi instalată în sectorul Buiucani în amintirea martirilor exterminaţi în închisorile comuniste doar pentru faptul că gândeau altfel, decât ar fi trebuit...

Valeriu Gafencu, un tânăr cu suflet de crin, cu ochi luminoşi şi numai zâmbet…

Comuna Sângerei din Judeţul Bălţi este cunoscută şi prin numele mai multor personalităţi, oameni de bună credinţă, îndrăgostiţi de neam şi ţară cărora le-a alintat copilăria. Printre ei „străluce şi veghează” martirul închisorilor comuniste, Valeriu Gafencu.. Născut la 24 ianuarie 1921 într-o familie de ţărani înstăriţi, bune educaţi, cu credinţă în Dumnezeu, Valeriu a moştenit o educaţie foarte bună, curată, exemplară, care i-a fost călăuză de încredere tot restul vieţii.
Neîmpăcarea cu noul regim comunist i-a sortit o viaţă plină de suferinţe, nelinişte, durere dar şi încredere, speranţă, credinţă care l-a ajutat să suporte cu dragoste, răbdare, omenie, curaj şi toleranţă faţă de răutăţile pricinuite în închisorile comunisteUn tânăr cu un destin aparte, un tânăr – model pentru tinerii de astăzi care mai vor şi altceva decât baruri, fete, lenevie şi chiar dezmăţ.Valeriu a trăit o viaţă plină de bunătate, de omenie alături de alte personalităţi trimise în gulaguri de regimul comunist. În ultima parte a vieţii, Valeriu a compus câteva poezii autobiografice şi testamentare. Nu a avut în închisoare nici hârtie, nici creion pentru a le scrie – le-a alcătuit în minte, le-a memorizat şi le-a transmis prietenilor de suferinţe pentru a le alina tristeţea şi durerea.
„ Aici, în Târgu-Ocna, am scris şaisprezece poezii ca un testament, ca o reală mărturisire pentru ce ce vor veni şi rog să nu fie interpretată ca o figură poetică, căci ea este duh arzător şi viu” – ne mărturiseşte Valeriu Gafencu.
Cine este interesat să afle mai multe despre acest martir basarabean este aşteptat la biblioteca „Alba Iulia” care poate oferi ca împrumut la domiciliu volumul Sfântul închisorilor, graţie donaţiilor venite din partea Asociaţiei Noua Dreaptă, fapt pentru care mulţumim mult. În imagini puteţi urmări secvenţe de la conferinţa „Valeriu Gafencu, Sfântul închisorilor” care a avut loc la 18 februarie la biblioteca „Alba Iulia” cu participarea unui grup impunător de tineri: liceeni, studenţi, funcţionari, ziarişti etc.

„Valeriu Gafencu—sfântul închisorilor”

Toţi cei interesaţi să vizioneze filmul documentar „Valeriu Gafencu—sfântul închisorilor”, sânt aşteptaţi la biblioteca "Alba Iulia". Răspundem la solicitările dumneavoastră personal sau de grup la repetarea derulării filmului. Rugăm să ne informaşi din timp la adresa albaiulia@hasdeu.md, alba_iulia28@yahoo.com sau la nr de tel: 58-01-53.
Vă mulţumim!

Despre mărturisitorul basarabean „Valeriu Gafencu”

S-a născut la 24 ianuarie 1921 în Basarabia, în comuna Sângerei de lângă Bălţi. A plecat în lumea celor drepţi la 18 februarie 1952.
Tatăl său, învăţătorul Vasile Gafencu, a făcut parte din Sfatul Ţării şi la 27 martie 1918 a votat unirea Basarabiei cu România, pentru care fapt, după 1940, a fost arestat şi trimis în Siberia, unde peste un an şi-a găsit sfârşitul.
În copilărie şi adolescenţă, Valeriu Gafencu a primit o frumoasă educaţie creştinească, de la tata moştenind o nemărginită dragoste de ţară, iar de la mama - exemplul de a-şi păzi curăţia sufletească şi trupească.
După absolvirea în 1940 a Liceului „Ion Creangă” din Bălţi, se înscrie la Facultatea de Drept din Iaşi. În timpul studiilor se manifestă ca un student strălucit. Se dedică luptei studenţeşti anticomuniste, fiind preocupat de organizarea Frăţiilor de Cruce în liceele ieşene. În cadrul acestora, tinerii învăţau ceea ce nu se preda în şcoli: să ducă o viaţă curată, în rugăciune; de sărbători să meargă la biserică; în viaţa de toate zilele să-şi ajute aproapele aflat la nevoie. Pentru această activitate, în 1941, Valeriu Gafencu este arestat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică.Calea muceniciei lui trece prin cruntele experimente comuniste din închisori româneşti: Aiud, Piteşti, Văcăreşti, Târgu-Ocna. O parcurge cu demnitate, fără compromisuri morale, în întunericul temniţei avându-L pe Hristoş, Lumina şi Libertatea sufletului său, fiind un trăitor adânc al rugăciunii inimii şi un neobosit împlinitor al poruncilor Evangheliei. Face parte din aşa-numitul grup al misticilor, alături de Anghel Papacioc, Traian Trifan, Traian Marian, Virgil Maxim, Costică Dumitrescu, Marin Naidim şi alţii.În toamna lui 1949 are o puternică hemoptizie, provocată de un TBC pulmonar. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, este dus la penitenciarul-sanatoriu din Târgu-Ocna, unde înfiripă în jurul său o adevărată comunitate creştină. Prin ceea ce făcea, se adeverea cuvântul Sfântului Serafim de Sarov: „Agoniseşte pacea în sufletul tău şi mii de oameni se vor mântui lângă tine”. Era numit încă de atunci „sfântul închisorilor”.
Boala însă nu 1-a cruţat, aşa încât, într-o zi de iarnă, 18 februarie 1952, printre fulgi curaţi de zăpadă, sufletul lui, plin de pace şi har, a fost dus de îngeri în ceruri. Cu puţin timp înainte dăruise medicamentul salvator, streptomicina, pastorului Wurmbrandt, un evreu convertit, astfel demonstrând încă o dată că a fost un om care nu a trăit pentru sine, ci pentru iubire. Pentru Iubirea cea mare - Hristos, cum deseori le scria surorilor sale...
Dorind să devin monah, nu am renunţat la viaţă, ci am vrut să slujesc vieţii într-o formă mai înaltă.
Dragostea este virtutea cea mai mare, care nu înlocuieşte, ci întăreşte şi mai mult credinţa. Libertatea este condiţia, libertăţile sunt drepturi. Libertăţile definesc şi totodată limitează libertatea. libertatea e în duh, libertăţile sunt în literă. Să ne pregătim pentru moarte, ca să câştigăm viaţa.