Chişinăul în literatură (Editura Grafema Libris, 2011). Un excepţional volum ce aminteşte lumina sau culoarea nativă a oraşului „cu umeri albi de piatră” şi uşoare urme de filă de manuscris, roasă de vremi şi lectură, desigur. Avem de-a face cu o antologie de texte – Poezie, Proză, Eseu, Versuri cântate, Chişinăul în alte limbi, Utilizatorii BM despre Chişinău… Este un volum colectiv şi asupra lui au trudit şi vrăjit cu adevărat!, mai multe vestale ale templului cărţii, precum urmează: dr. conf. univ. Lidia Kulikovski, idee, concepţie şi responsabilă de ediţie; Genoveva Scobioală, alcătuitor şi coordonator; Claudia Tricolici, redactor bibliograf; Tatiana Roşca, design şi copertă şi nu în ultimul rând scriitorul Vlad Pohilă, redactorul cărţii. Din cele inspirate 575 de pagini, şi ne întrebăm în modul cel mai interesat dacă putea antologia să aibă alt număr de file?!!, compartimentul Poezie este susţinut de circa 50 de autori… De la Sergiu Matei Nica (20.08.1917, Holercani, Orhei – 17.08.1973, Bucureşti) la poeţii contemporani vedem şi simţim că oraşul este prezent în sufletul şi gândul omului de creaţie. Cu aroma şi nostalgia parfumului rimelor şi metaforelor pornim de la Poşta Veche „cu ochi de fântână” (Ion Anton), îmbrăţişăm Râşcanovca, vizităm Ciocana Nouă care-i „…vara cuib de rouă” (Ion Bolduma) ca să ajungem în centrul Chişinăului, într-o „iarnă naţionalistă” „la statuia lui Ştefan cel Mare” (Nicolae Dabija), la bustul lui Mihai Eminescu pe Aleea Clasicilor şi câteva străzi mai sus, la „Valea Morii – Valea Morţii / dorm sub ierburi Don Quijoţii” (Ion Hadârcă)… De la portretul poetic, de poveste al oraşului, la cel de vacarm cu iz de genocid criminal, camuflat în gropi cu var în perimetrul cu numele atât de poetic – Valea Morilor… Pe toate le-a cunoscut oraşul pe parcursul istoriei sale, inclusiv celei relativ recente…
Observăm că prevestitorul de Furtuni pe Nistru, Sergiu Matei Nica, îşi plimbă nostalgic eleganţa inspiraţiei într-o seară interbelică a tinereţii sale, când „Noaptea vine blondă” şi „stă timpul ucis – cu zborul sfârşit”, „zbor” pe care „doar stelele” îl mai pot reanima de dragul „cucoanelor” ce „îşi plimbă virtutea ca pe o pană” la pălărie, după care plimbare „floarea ferestrei” îşi va „strânge obloanele”. Tuşele aproape dramaticului tablou autumnal al unui septembrie încă devreme sunt definite pe strada „Alexandru cel Bun”, în raza concretă: „Grădina Soborului – corolă de arţar”, unde prin preajmă trec „fetele serii cu pasul de jar”… Şi toate aste acuarele – într-un „Oraş”, cu cele mai triste amurguri!” Incredibile „triste amurguri” în Chişinăul anilor tineri! Cu atât mai mult că în altă strofă melancolicele„triste amurguri” sunt uitate şi „… râde cristalul zorilor verzi, / Când roua cu plânsul alintă ţăranii. / Râd ciori pe-nfundate şi ţocăie berzi, / Le-nghite căuşul de must: Buiucanii…” Şi un Epilog bacovian pe măsura frumuseţii „ca-n vechile burguri” a portretului poetic al oraşului nostru interbelic, din perioada când Ţara era întregită: „Surâsul oraşului e-nchis în clavir, / Macul sărutului e undeva în pădure, / Sângele – turmă de draci în delir – Aşteaptă pătrarul de lună să-l fure”. Cu poemul Salcâmii sorb…, o splendidă acuarelă a vremilor când Ţara era prosperă, încercăm să trecem la alt capitol... Nu înainte, însă, de a reciti şi comenta o altă ispită poetică: „Nu mă împiedică să-l iubesc nici arhitectura sovietică / Şi nici masivitatea lui uşor moscovită. El e oraşul / De care mi-a fost dor, cum numai de Cluj / Mi-a fost dor vreodată / Şi cum numai de Cernăuţi îmi mai este. / Chişinău, Chişinău, Chişinău, lăudat fie numele tău…” Un poem-reportaj, Sosire în zori, semnat de fiul Basarabiei, Adrian Păunescu, şi consacrat oraşului atât de visat şi drag, despre Grigore Vieru, care e „prea obosit / Şi prea dăruit celorlalţi”...
La compartimentul Proză, eseu întâlnim autorii: Ana Bantoş, Geo Bogza, Leo Butnaru, Val Butnaru, Mihai Cimpoi, Dumitru Crudu, Nicolae Dabija, Ion Druţă, Victor Dumbrăveanu, Gala Galaction, Constantin Virgil Gheorghiu, Octavian Goga, Anatol Gugel, Nicolae Iorga, Bogdan Istru, Leonida Lari, Gheorghe V. Madan, Vasile Malaneţchi, Gheorghe Malarciuc, Vera Malev, George Meniuc, Paul Mihail, Olga Nacco, Constantin Negruzzi, Ghenadie Postolache, Victor Prohin, Alexandru Robot, Valeriu Rusu, Andrzej Stasiuc (Polonia), Victor Teleucă, Traian Vasilcău, Ion Vatamanu……Urmează imaginea Chişinăului în Versuri cântate… In capitolul Chişinăul în alte limbi, la compartimentul în creaţia scriitorilor ruşi, concretizăm – sunt prezenţi circa 45 de autori de la Puşkin, încoace... Urmează capitolele Utilizatorii BM despre Chişinău, Indexuri... Nu în ultimul rând dăm titlurile care deschid volumul: Chişinău – oraş cântat, elogiat, iubit, apreciat de chişinăuieni, un Cuvânt-înainte de Dorin Chirtoacă, Notă asupra ediţiei, de alcătuitoarea şi coordonatoarea Genoveva Scobioală, precum şi Studiile introductive – O contribuţie deosebită le zestrea culturală a Chişinăului de Lidia Kulikovski şi Scriitorul şi oraşul: două „vase comunicante” de Vlad Pohilă. Un alt volum, îngrijit de BM „B.P. Hasdeu” şi consacrat aniversării de 575 ani ai Chişinăului, vorbeşte despre artele plastice şi se întitulează Creatori de ex-libris basarabeni, mic dicţionar (Editura Magna-Princeps, 2011). Ex-librisul este un gen de artă plastică miniaturală care vine spre noi de milenii, îţi trage rădăcinile, din negurile antichităţii. Îl asemuim cu un autograf, poate cu un aforism al imaginii... Dicţionarele spun (şi un ex-libris original din coperta a IV-a, semnat de Valeriu Herţa) că însemnul este o vinietă artistică aplicată pe o carte şi care conţine numele bibliotecii, al posesorului cărţii, poate include o deviză, poate fi compus dintr-o deviză.
Dr. Lidia Kulikovski în prefaţă şi cercetătorul Vasile Malaneţchi în cele două capitole de documentare asupra fenomenului, menită să faciliteze studiul temei, fac tot posibilul ca cititorul să răsfoiască albumul, să-l admire, să pătrundă în graiul liniilor şi al culorilor – de la autor la autor, de la ex-libris la alt ex-libris… Aşa aflăm despre importantul concurs de ex-libris organizat, în premieră, probabil, cu ocazia aniversării a 125 de ani ai BM „B.P. Hasdeu”, în 2002, în urma căruia „Participanţii au rămas mulţumiţi de lucrările realizate şi de trofeele obţinute. Aproape fiecare filială a avut ex-librisul ei. Bibliotecile Alba Iulia, Transilvania au ales ex-librisul din acest concurs ca logo şi sigiliu şi îl utilizează până în prezent…” Douăzeci şi opt de pictori sunt incluşi în micul dicţionar de ex-libris. Prezenţa lor în album cu câteva lucrări este completată de un bloc foarte util de date biografice-limită, locul naşterii, şcoală, expoziţii de grup şi personale, premii şi distincţii… Surprizele ne urmăresc la fiecare pas – e cazul doar ca să facem acest pas spre lumea miraculoasă a cărţii şi a însemnelor care o însoţesc pe parcursul istoriei… Valoroasele volume sunt în aşteptarea întâlnirii cu cititorul! Este un câştig reciproc – cunoaştem şi onorăm oraşul, destinul şi istoria lui, îi vedem viitorul şi prin asta creştem împreună cu el, ne pătrundem de unicitatea lui absolută...
Chişinăul în literatură (Editura Grafema Libris, 2011). Un excepţional volum ce aminteşte lumina sau culoarea nativă a oraşului „cu umeri albi de piatră” şi uşoare urme de filă de manuscris, roasă de vremi şi lectură, desigur. Avem de-a face cu o antologie de texte – Poezie, Proză, Eseu, Versuri cântate, Chişinăul în alte limbi, Utilizatorii BM despre Chişinău… Este un volum colectiv şi asupra lui au trudit şi vrăjit cu adevărat!, mai multe vestale ale templului cărţii, precum urmează: dr. conf. univ. Lidia Kulikovski, idee, concepţie şi responsabilă de ediţie; Genoveva Scobioală, alcătuitor şi coordonator; Claudia Tricolici, redactor bibliograf; Tatiana Roşca, design şi copertă şi nu în ultimul rând scriitorul Vlad Pohilă, redactorul cărţii. Din cele inspirate 575 de pagini, şi ne întrebăm în modul cel mai interesat dacă putea antologia să aibă alt număr de file?!!, compartimentul Poezie este susţinut de circa 50 de autori… De la Sergiu Matei Nica (20.08.1917, Holercani, Orhei – 17.08.1973, Bucureşti) la poeţii contemporani vedem şi simţim că oraşul este prezent în sufletul şi gândul omului de creaţie. Cu aroma şi nostalgia parfumului rimelor şi metaforelor pornim de la Poşta Veche „cu ochi de fântână” (Ion Anton), îmbrăţişăm Râşcanovca, vizităm Ciocana Nouă care-i „…vara cuib de rouă” (Ion Bolduma) ca să ajungem în centrul Chişinăului, într-o „iarnă naţionalistă” „la statuia lui Ştefan cel Mare” (Nicolae Dabija), la bustul lui Mihai Eminescu pe Aleea Clasicilor şi câteva străzi mai sus, la „Valea Morii – Valea Morţii / dorm sub ierburi Don Quijoţii” (Ion Hadârcă)… De la portretul poetic, de poveste al oraşului, la cel de vacarm cu iz de genocid criminal, camuflat în gropi cu var în perimetrul cu numele atât de poetic – Valea Morilor… Pe toate le-a cunoscut oraşul pe parcursul istoriei sale, inclusiv celei relativ recente…
Observăm că prevestitorul de Furtuni pe Nistru, Sergiu Matei Nica, îşi plimbă nostalgic eleganţa inspiraţiei într-o seară interbelică a tinereţii sale, când „Noaptea vine blondă” şi „stă timpul ucis – cu zborul sfârşit”, „zbor” pe care „doar stelele” îl mai pot reanima de dragul „cucoanelor” ce „îşi plimbă virtutea ca pe o pană” la pălărie, după care plimbare „floarea ferestrei” îşi va „strânge obloanele”. Tuşele aproape dramaticului tablou autumnal al unui septembrie încă devreme sunt definite pe strada „Alexandru cel Bun”, în raza concretă: „Grădina Soborului – corolă de arţar”, unde prin preajmă trec „fetele serii cu pasul de jar”… Şi toate aste acuarele – într-un „Oraş”, cu cele mai triste amurguri!” Incredibile „triste amurguri” în Chişinăul anilor tineri! Cu atât mai mult că în altă strofă melancolicele„triste amurguri” sunt uitate şi „… râde cristalul zorilor verzi, / Când roua cu plânsul alintă ţăranii. / Râd ciori pe-nfundate şi ţocăie berzi, / Le-nghite căuşul de must: Buiucanii…” Şi un Epilog bacovian pe măsura frumuseţii „ca-n vechile burguri” a portretului poetic al oraşului nostru interbelic, din perioada când Ţara era întregită: „Surâsul oraşului e-nchis în clavir, / Macul sărutului e undeva în pădure, / Sângele – turmă de draci în delir – Aşteaptă pătrarul de lună să-l fure”. Cu poemul Salcâmii sorb…, o splendidă acuarelă a vremilor când Ţara era prosperă, încercăm să trecem la alt capitol... Nu înainte, însă, de a reciti şi comenta o altă ispită poetică: „Nu mă împiedică să-l iubesc nici arhitectura sovietică / Şi nici masivitatea lui uşor moscovită. El e oraşul / De care mi-a fost dor, cum numai de Cluj / Mi-a fost dor vreodată / Şi cum numai de Cernăuţi îmi mai este. / Chişinău, Chişinău, Chişinău, lăudat fie numele tău…” Un poem-reportaj, Sosire în zori, semnat de fiul Basarabiei, Adrian Păunescu, şi consacrat oraşului atât de visat şi drag, despre Grigore Vieru, care e „prea obosit / Şi prea dăruit celorlalţi”...
La compartimentul Proză, eseu întâlnim autorii: Ana Bantoş, Geo Bogza, Leo Butnaru, Val Butnaru, Mihai Cimpoi, Dumitru Crudu, Nicolae Dabija, Ion Druţă, Victor Dumbrăveanu, Gala Galaction, Constantin Virgil Gheorghiu, Octavian Goga, Anatol Gugel, Nicolae Iorga, Bogdan Istru, Leonida Lari, Gheorghe V. Madan, Vasile Malaneţchi, Gheorghe Malarciuc, Vera Malev, George Meniuc, Paul Mihail, Olga Nacco, Constantin Negruzzi, Ghenadie Postolache, Victor Prohin, Alexandru Robot, Valeriu Rusu, Andrzej Stasiuc (Polonia), Victor Teleucă, Traian Vasilcău, Ion Vatamanu……Urmează imaginea Chişinăului în Versuri cântate… In capitolul Chişinăul în alte limbi, la compartimentul în creaţia scriitorilor ruşi, concretizăm – sunt prezenţi circa 45 de autori de la Puşkin, încoace... Urmează capitolele Utilizatorii BM despre Chişinău, Indexuri... Nu în ultimul rând dăm titlurile care deschid volumul: Chişinău – oraş cântat, elogiat, iubit, apreciat de chişinăuieni, un Cuvânt-înainte de Dorin Chirtoacă, Notă asupra ediţiei, de alcătuitoarea şi coordonatoarea Genoveva Scobioală, precum şi Studiile introductive – O contribuţie deosebită le zestrea culturală a Chişinăului de Lidia Kulikovski şi Scriitorul şi oraşul: două „vase comunicante” de Vlad Pohilă. Un alt volum, îngrijit de BM „B.P. Hasdeu” şi consacrat aniversării de 575 ani ai Chişinăului, vorbeşte despre artele plastice şi se întitulează Creatori de ex-libris basarabeni, mic dicţionar (Editura Magna-Princeps, 2011). Ex-librisul este un gen de artă plastică miniaturală care vine spre noi de milenii, îţi trage rădăcinile, din negurile antichităţii. Îl asemuim cu un autograf, poate cu un aforism al imaginii... Dicţionarele spun (şi un ex-libris original din coperta a IV-a, semnat de Valeriu Herţa) că însemnul este o vinietă artistică aplicată pe o carte şi care conţine numele bibliotecii, al posesorului cărţii, poate include o deviză, poate fi compus dintr-o deviză.
Dr. Lidia Kulikovski în prefaţă şi cercetătorul Vasile Malaneţchi în cele două capitole de documentare asupra fenomenului, menită să faciliteze studiul temei, fac tot posibilul ca cititorul să răsfoiască albumul, să-l admire, să pătrundă în graiul liniilor şi al culorilor – de la autor la autor, de la ex-libris la alt ex-libris… Aşa aflăm despre importantul concurs de ex-libris organizat, în premieră, probabil, cu ocazia aniversării a 125 de ani ai BM „B.P. Hasdeu”, în 2002, în urma căruia „Participanţii au rămas mulţumiţi de lucrările realizate şi de trofeele obţinute. Aproape fiecare filială a avut ex-librisul ei. Bibliotecile Alba Iulia, Transilvania au ales ex-librisul din acest concurs ca logo şi sigiliu şi îl utilizează până în prezent…” Douăzeci şi opt de pictori sunt incluşi în micul dicţionar de ex-libris. Prezenţa lor în album cu câteva lucrări este completată de un bloc foarte util de date biografice-limită, locul naşterii, şcoală, expoziţii de grup şi personale, premii şi distincţii… Surprizele ne urmăresc la fiecare pas – e cazul doar ca să facem acest pas spre lumea miraculoasă a cărţii şi a însemnelor care o însoţesc pe parcursul istoriei… Valoroasele volume sunt în aşteptarea întâlnirii cu cititorul! Este un câştig reciproc – cunoaştem şi onorăm oraşul, destinul şi istoria lui, îi vedem viitorul şi prin asta creştem împreună cu el, ne pătrundem de unicitatea lui absolută...
