Vreau să-ţi spun de nenumărate ori cât de mult te iubesc.
Astăzi sunt matură, dar încă mai vreau să stau pe genunchi tăi şi să îmbrăţisez
umerii tăi. Mie îmi place şi acum să stau sub plapumă cu tine şi să simt
căldura ta, fară care nu poţi să trăieşti în lumea aceasta. Eu în fiecare zi te
aştept cu nerăpdare de la serviciu, ca să-ţi ascult bucuriile şi preocupările.
Sunt irepetabile clipele când noi stăm la sfat! E plăcut să-ţi aud sfatul tău,
dar să-l asculţi şi tu pe al meu! Mi-e atât de plăcut să facem lucrurile împreună:
să pregătim bucate, să croşetăm, în serile de iarnă, să discutăm sincer despre
toate câte ne preocupă ... Pot să am oare o altă prietenă mai bună decât tine,
Mamico? Aceasta e o bucurie unică, sunt fericită să te am alături zi de zi, să
simt susţinerea ta permanentă şi iubirea ta nemărginită, să mă reîntorc iar şi
iar în copilărie, când tu mă protejai de toate relele. Iar acum, crescând mare,
aş putea şi eu să te apar de grijile cotidiene, de emoţii neplăcute, să-ţi aduc
bucurii, zâmbete şi confort sufletesc. Mă rog lui Dumnezeu să-ţi dea sănătate
şi să te încălzească cu darurile sale, iar mie - să-mi dea putere şi
înţelepciune pentru a-ţi aduce bucurii, pentru a-ţi fi de ajutor în toate
aşteptările tale ca ele să devină realitate. Fără zâmbetul şi căldura ta viaţa mea
ar fi tristă, căci prezenţa ta e lumina vieţii mele. Tu eşti soarele meu şi şcoala
vieţii mele !
Cu drag, fiica ta, Nadejda,
eleva clasei a 11- a „C”,
Liceul Teoretic „Anton Cehov”
