ÎN PLINĂ VARĂ REGRETĂM DESPĂRŢIREA DE DRAGUL NOSTRU SCRIITOR, ANATOL CIOCANU

În persoana domnului scriitor, Anatol Ciocanu, am cunoscut nu doar o persoană deosebit de inteligentă şi modestă, generoasă, elegantă, dăruită cu o rară frumuseţe sufletească. Citindu-i versurile îţi dai seama că este vorba de o personalitate notorie, de un scriitor cu o verticalitate admirabilă, pe care îl poţi admira, prin scrierile sale, de la distanţă. Noi suntem mândri că l-am cunoscut, l-am ascultat, l-am admirat în biblioteca noastră citind poezii, discutând cu tinerii, îndrumându-i să scrie şi să citească, să respecte cuvântul scris. I-am contemplat vocea analizând o carte de autor sau o nouă apariţie la lansarea căruia participa. Avea propria sa concepţie, viziune, înţelegere, dezlegare a cuvântului scris. Ascultându-l mai des, am înţeles că în scrierile sale cuvântul şi sensul Iubirii şi al Dragostei i-au servit drept piloni de căpătâi. „IUBIREA, a fost întotdeauna cu noi - în faptele şi în visurile noastre...” recunoaşte poetul. Anatol Ciocanu ne-a fost vecin şi din ziua în care l-am cunoscut, iar dânsul ne-a cunoscut biblioteca, a avut în permanenţă grijă să ne completeze colecţia de carte cu volumele sale de versuri, până atunci lipsă. Avem în fond 8 titluri de carte cu autograful autorului. Regretăm că pînă aici l-au purtat picioarele spre biblioteca noastră. Cu fiecare nouă apariţie domnul Anatol Ciocanu păşea pragul bibliotecii noastre cu un colet în mîină. Asta însemna apariţia unui nou volum de care se bucura ca un copil şi ţinea să ne împărtăşească istoria apariţiei acestuia. De fiecare dată venea cu două exemplare – „... unul pentru voi, iar celălalt pentru Nina Parfentie, nu pentru a-l prezenta la radio, că acolo sunt persoană interzisă..., ci pentru a-l citi, căci ştiu că voi chiar citiţi...”, sublinia poetul. Pe de altă parte, titlurile volumelor dăruite bibliotecii – "Cântecele mântuirii", 2001; "Poemele durerii", 2000 (donaţie 2001); "Blestemele nobleţii", 2002 (donaţie mai 2003); "Pasărea speranţei", 2007; "101 poeme", 2009 (donaţie ianuarie 2011); "Ora sărutului", 2010 (donaţie ianuarie 2011); "Apropierea de ţărm", 2010 şi ultima, "Povara Crucii", apărută la Iaşi în 2012 (donată în 24 mai 2012) vorbesc de la sine despre trăirile poetului, despre zbuciumul, durerea, tristeţea din suflet pe de o parte şi pe de altă parte, despre dragostea, iubirea, speranţa, credinţa, apropierea de divinitate... Şi tot aceste titluri de cărţi intrate în colecţia bibliotecii ne vorbesc despre dorinţa poetului de a împărtăşi bucuria apariţiei acestor volume cu noi, bibliotecarii de la „Alba Iulia”, vecinii dânsului. Şi prin aceste versuri, incluse în volumele sale, poetul a dialogat cu noi, cu cititorul său, căreia i se adresează în autografele lasate pe carte: „Cititorilor Bibliotecii „Alba Iulia” (pentru cei care sunt la „ora sărutului”)! „Vivat, crescat, floreat!” Cu drag..., cu tot respectul, autorul, Anatol Ciocanu.....” Volumul Povara Crucii", Iaşi, 2012 a fost cel mai special şi ultimul (spre marele nostru regret), şi cel mai de preţ cadou lăsat de marele nostru prieten, Anatol Ciocanu, Bibliotecii „Alba Iulia” şi cititorilor îndrăgostiţi de poezie. Când ne-a transmis cartea era foarte mândru de aspectul poligrafic al volumului „Uitaţivă, măi, ce cărţi fac ăştea de la Iaşi, cu poză... ce copertă, ce format...!” M-am bucurat şi eu alături de poet, pentru darul primit şi m-am lăudat imediat domnului Vlad Pohilă „Uitaţi-vă ce cadou am primit!” Au rămas neîmplinite întâlnirile din toamnă cu liceenii, şedinţele cenaclului literar abea înfiripat, discuţiile asupra poeziei autentice etc. Regretăm mult această pierdere... Anatol Ciocanu a fost un model de omenie pentru noi toţi în acest tumult rătăcitor al timpului. Mulţumim din suflet, domnule scriitor, Anatol Ciocanu, pentru prietenia şi ataşamentul pe care ni l-aţi demonstrat din plin, pentru lecţiile de modestie, de inteligenţă, educaţie şi spiritulitate de care am avut parte. Dumnezeu să vă odihnească în pace cu drepţii! Versul de pe ultima pagină a ultimului volum apărut recent la Iaşi, "Povara Crucii", îl considerăm drept cuvânt de adio adresat celor dragi care l-au înconjurat pe parcursul vieţii... Mai rămâi în ceasu-acesta nul, Ceas golit de orice amintire, Fără de săgeţi, făr-de pendul Dar cu timpul – pentru mântuire! Da, ceasul care a venit, v-a golit de amintiri. Dar ve-ţi dăinui în amintirea noastră şi a celor care vor citi versurile, care vor veni după noi şi vor cunoaşte “viaţa dumneavoastră” trăită şi povestită în versuri… Dumnezeu să vă călăuzească pe această cale a mântuirii. Adio, dragă, Anatol Ciocanu.