Alexandru Baltaga, deputat în Sfatul Ţării, preot martir al Basarabiei la 150 ani de la naştere

Născut la 14 aprilie 1861, în comuna Lozova, judeţul Lăpuşna, în familia preotului Ştefan Baltaga, Alexandru Baltaga frecventează şcoala primară din satul natal. La 15 iunie 1883 absolveşte, cu mentiune, Seminarul Teologic de 10 clase din Chişinău. Este angajat în calitate de pedagog la Şcoala Spirituală de băieţi din capitala guberniei.
La 1886 este hirotonit ca preot în parohia Călăraşi, judeţul Lăpuşna, la Biserica cu hramul Sf. Alexandru Nevschi, care se mai păstrează şi activează în zilele noastre. Părintele a înfiat, crescut şi educat doi copii: Vsevolod şi Margareta, dându-le o educaţie aleasă. Preotul A. Baltaga a fost o personalitate cu verticalitate, demnitate, o persoană severă în respectarea canoanelor bisericeşti, iar pentru această atitudine, pe parcursul activităţii i s-au încredinţat mai multe funcţii şi misiuni obşteşti: De exemplu, în perioada anilor 1918-1925 a fost ales membru al Comitetului Eparhial din Chişinău.
Din 1925 - membru al Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Chişinăului, iar în 1932 devene reprezentant eparhial în Congresul Naţional Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Române... Alexandru Baltaga este cunoscut nu numai în calitatea sa de preot, dar şi ca deputat în Sfatul Ţării. Este reprezentantul preotimii basarabene în Sfatul Ţării, în perioada 21 noiembrie 1917 - 27 noiembrie 1918, desemnat de către Congresul eparhial de la Chişinău. În calitatea sa de deputat în Sfatul Ţării, voteaza, la 27 martie 1918, unirea Basarabiei cu patria-mamă România. Pentru slujirea sa exemplară la altar, părintelui Baltaga i-au fost conferite mai multe distincţii bisericesti şi laice.
Este arestat noaptea şi anchetat la Chişinău în august 1940 de către organele NKVD pentru participare actiă în cadrul Sfatului Tarii, în special, pentru că a votat unirea Basarabiei cu Romania în 1918. Părintele Baltaga este deportat în Kazani unde, la 7 august 1941, îndură o moarte mucenicească. Adunarea Eparhială a Mitropoliei Basarabiei propune, în octombrie 1995, cercetarea vieţii şi activităţii preotului Alexandru Baltaga, şi eventuala canonizare.
Pentru autoritatea sa în randul clericilor şi munca depusă în slujba Bisericii, Gala Galaction îl considera pe părintele Alexandru Baltaga patriarh al preoţilor basarabeni.
Destul de limitată este informaţia despre viaţa şi activitatea acestei personalităţi nu numai în biblioteci şi pe net, dar şi în bibliotecile personale ale preoţimii noastre, chiar dacă au trecut 150 ani de la naşterea sa.
De aceea, biblioteca „Alba Iulia” a organizat, în 24 mai curent, o masă rotundă dedicată acestei personalităţi, la care au participat liceeni, studenţi, ziarişti, feţe bisericeşti, cadre didactice, bibliotecari şi alţi cititori în scopul documentării şi completării cunoştinţelor privitor la Alexandru Baltaga, preot şi membru al Sfatului ţării, din mai multe surse. Comunicarea părintelui Viorel Cojocaru a fost completată de enoriaşa Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, Tamara Suniţa, studenta Colegiului de Comerţ, Irina Bardiţa, directoarea bibliotecii „Alba Iulia”, Elena Roşca şi alţii.

Arhimandritul Teofil Pârăian, un îndrumător spiritual al tinerilor

În cadrul şedinţelor Clubului Vertical, organizate în colaborare cu Centrul Social de Zi al Parohiei “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din sectorul Buiucani, se adună tot mai mulţi admiratori şi doritori de a cunoaşte personalităţi, evenimente, valori spirituale româneşti. Joi, 20 octombrie curent, sala de lectură a bibliotecii noastre a găzduit peste 30 tineri: studenţi şi persoane încadrate în câmpul muncii, dar şi pensionari, funcţionari puiblici etc. Interesul pentru a cunoaşte o personalitate deosebită - un preot nevăzător, dar cu o sensibilitate şi o inteligenţă extraordinară, cu o memorie fenomenală şi un dar special de la Dumnezeu – Părintele Teofil Pârăian, de la a cărui plecare la Domnul se împlineşte, în 29 octombrie curent, un an, a fost unul special. Vizionarea filmului documentar despre această personalitate a provocat discuţii şi dezbateri impresionante.
Organizatorii întrunirii au rămas plăcut surprinşi de numărul preponderent al tinerilor din sală şi interesul lor pentru cultivarea spirituală şi dorinţa de a cunoaşte diverse file din istoria românilor.
Părintele Teofil Pârăian a fost un veţuitor activ al obştii de la Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov. Dînsul punea un accent aparte pe studiu şi insista mult să trimită ucenicii săi la studii în ţară şi peste hotare. Avea un simţ tactil foarte bine dezvoltat şi un mod specific de a ţine conferinţe pe care le încheia cu lectura câtorva poezii din memorie. Autor a 38 de volume scrise pe înţelesul tuturor cu multă dragoste şi căldură sufletească.
Iubea foarte mult tinerii, punea în ei mari speranţe, sfătuindu-i şi îndrumându-i pe calea adevărului, dreptăţii, a dragostei de Dumnezeu şi aproapele. Pentru cei interesaţi facem trimitere la un articol despre Părintele Teofil Pârăian publicat în revista Luminătorul, nr 5, 2009, p. 9 -11, pe care o deţinem în bibliotecă şi din care ne-am inspirat şi noi. Multumim autorului Mircea Rusnac pentru aceste consemnări care ne-au folosit mult şi, sperăm să fie de folos şi celor care vor dori să-l citească. Mai sperăm, ca în curând, colecţiile noastre să se completeze cu titluri de carte scrise de Părintele Teofil Pârăian şi despre el.