LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ

Sărut vatra și-al ei nume
Care veșnic ne adună,
Vatra ce-a născut pe lume
Limba noastră cea română.
Cânt a Patriei fiinţă… (Grigore Vieru)

An de an, de la 1989 încoace noi, românii basarabeni, de curând, şi românii din Ţară, “sărbătorim” Limba Noastră Cea Română, sau mai bine zis, o consemnăm, căci numai noi putem transforma dreptul la un bun ce ne aparţine de la naştere într-o sărbătoare. Dar, după cum suntem dornici de sărbători… sărbătorim cu fast… Căci de vorbit o vorbim tot mai puţin – şi la serviciu, şi în familie, şi între vecini. Mai nou, nici copii, adolescenţii, tinerii – cei care s-au născut în perioada acestor 26 de ani de la proclamarea limbii române ca limbă de stat – nu vorbesc limba română după cum ne-am fi dorit… Predomină frazele ruseşti, franţuzeşti, englezezeşti… în şcolile alolingve locul limbii române este pe undeva… Dar publicitatea vizuală stradală, expresiile unor tele-radio jurnalişti, etichetele de pe diverse produse etc. – nu numai că nu sunt scrise în română, dar predomină greşelile gramaticale… Şi atunci întrebarea Ce şi de ce sărbătorim? Dacă e să ne întoarcem în timp – ne amintim că Limba română este o limbă latină şi cea mai apropiată de limba care se vorbea la Roma acum 2000 de ani.

Ea face parte din grupa limbilor romanice. Prin evoluția istorică, limba română este limba oficială în Uniunea Europeană, România fiind membră a UE. În cele 2 milenii de existență românii și-au păstrat și apărat limba, credința și ființa națională cu tărie şi dârzenie. Să ne întoarcem la ziua de 23 iunie 1990, zi în care Parlamentul Moldovei a instituit data de 31 august ca sarbatoare națională - ''Limba noastră cea româna'', intelectualii moldoveni au constituit Societatea Culturala de Ocrotire si răspândire a limbii române, adică de comunicare în această limbă frumoasă de provenienţă latină… În ajunul acestor sărbători naţionale (27 şi 31 august) noi vă invităm să mai păşimpragul bibliotecilor, să mai deschidem câte o carte şi să citim, să citim în limba noastră cea românească!

„COPIII AU NEVOIE SĂ SE SPRIJINE DE CEVA FRUMOS...”

Arhicunoscutul poet și scriitor român din Basarabia, Iulian Filip îşi intitulează prefaţa cărţii lui „Urmele mele frumoase”. Cuvintele lui Iulian Filip sunt cele care se prind de copii şi nu-i mai lasă să se desprindă de ele nici când cresc mari. Aceste cuvinte devin prietenii celor mici, prieteni adevăraţi, devotaţi, pe care aceştea se pot sprijini, ne declară poetul Vasile Romanciuc și are deplină dreptate. Această carte frumoasă şi nou-nouţă, apărută la Editura „Prut Internaţional” în 2013 face multă „vâlvă” între copiii Chişinăului. Grațioasa nucă prezentată într-un spirit artistic aparte pe coperta cărţii îi atrage pe micuţi ca un magnet. În bibliotecă, la liceu, la grădiniţă cartea este prezentă şi citită, cântată, înscenată.

Corneliu PLOP, bibliotecar

EU CITESC, CITEȘTE ȘI TU...

Afară e cald și în casă e cald, la mare încă nu putem merge și m-am gândit să mai citesc ceva din lista recomandată de doamna profesoară. Am venit la Biblioteca „Alba Iulia”, unde am găsit o mulţime de copii care căutau cărţi, citeau pe rând cu voce tare o poveste şi mie mi s-a părut interesantă această ocupaţie. Doamna bibliotecară a invitat copiii care au citit pe rând fragmente din cartea "Regina nopţii" de Lidia Hlib să vină şi a doua zi pentru a continua lectura povestirii nefinisate. Eu am rămas în bibliotecă şi căutând o carte din lista recomandata de Dna profesoară, pe care mi-am propus

să o citesc astăzi, am găsit o mulţime de cărţi noi şi mai vechi expuse la vederea vizitatorilor. M-a atras de la bun început o carte care se numeşte „Cum mi-am petrecut vacanţa” scrisă de Vitalie Filip. Este o carte destul de interesantă pentru toţi copiii. Are imagini interesante şi câteva povestiri care m-au captivat: ”Lăcusta şi cîrlanii lui Trică”, “Un căţel inteligent”, ”Cele mai bune bucate din lume” şi altele. În această carte se vorbeşte despre aventurile unui băieţel care nu a dorit să plece cu părinţii în vacanţă nici la mare, nici la munte, ci doar în satul Livădeni, la bunici, unde s-a împrietenit cu Trică şi Ion şi, unde şi-a revăzut verişorul, Vlăduţă.

Mi-au plăcut mult aceste istorioare vesele, dar şi aproape sufletului meu, vîrstei mele. În bibliotecă au venit şi alţi copii, unii cu mame, alţii singuri, dar toţi căutau cărţi interesante. De exemplu, un grup de copii citeau, pe rând, dintr-o enciclopedie ilustrată care se numea „CIVILIZATIILE ANTICE”, o carte apărută în 2011 la Editura PRUT în România şi care era ilustrată foarte frumos, viu. Am răsfoit-o şi eu, dar erau prea mulţi doritori de a răsfoi şi m-am gândit să vin în altă zi să citesc şi eu despre oamenii care au locuit pământul în alte timpuri. Am împrumutat acasă cartea

„Băieţelul din Coliba Albastră” scrisă de Spiridon Vangheli care cuprinde povestiri și poezii interesante despre un băieţel şotios. Dragi copii veniţi la bibliotecă să citim împreună cărţi captivante despre eroii de vârsta noastră .

(Cristina Platon, 11 ani).