Bartolomeu Anania, pe numele de mirean Valeriu Anania, a fost un scriitor și cleric ortodox român. Din 1993 și până în ultima clipă a vieții sale a fost arhiepiscop al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului (până în 2005 în cadrul Mitropoliei Ardealului). În anul 2006 a devenit primul mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. În anul 2007 a fost principalul contracandidat al mitropolitului Daniel Ciobotea la alegerea noului patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (detalii pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Bartolomeu_Anania).Noi, vom prezenta câteva date pentru cei care nu-l cunosc pe acest fost mare intelectual roman, numele căruia îl poartă Clubul de lectură şi schimb de carte ortodoxă, care activează în cadrul bibliotecii noastre, graţie parteneriatului dintre ASCOR Chişinău şi Fundaţia “Vasiliada”, filiala Chişinău. Cu acest prilej, în 30 ianuarie curent, în cadrul clubului am organizat şi desfăţurat o conferinţă dedicată împlinirii a trei ani de la trecerea în nefiinţă a lui Bartolomeu Anania, care a părăsit această lume înainte de a fi împlinit 90 de ani. În cadrul conferinţei Părintele Viorel Cojocaru de la Biserica “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din sector a vorbit despre personalitatea mitropolitului, despre activitatea vastă pe tărâmul culturii şi spiritulităţii româneşti, dar şi despre cum l-a cunoscut personal, fiind student la Cluj.
Studentul Eugen Dedov a prezentat fapte privind activitatea literară a lui Bartolomeu Anania şi câteva cărţi despre autor, a prezentat şi un film în care pe parcursul a 20 minute Înaltpreasfinţitul Mitropolit a povestit file din viaţa Sa. Tânăra Nina Bejan a prezentat publicului un mănunchi de versuri scrise de Bartolomeu Anania. Au mai completat cu informaţii sau mărturii din comunicarea directă cu mitropolitul Maria Brânză şi Iulian Rusanovschi. Cei prezenţi în sală au avut parte de o seară interesantă de discuţii, comentarii, amintiri şi meditaţii.
Născut la 18 martie 1921 în comuna Glăvile, județul Vâlcea, România, Valeriu Anania a avut o soartă similară cu a multor tineri intelectuali din acea perioadă. A trăit și bucurii și tristeți, și succese și închisoare... În anul 1941 a fost arestat pentru o lună de zile pentru participarea la funeraliile unui comandant legionar. A fost arestat din nou, în 1942, și condamnat la șase luni de închisoare, pentru că ar fi deținut în podul Mănăstirii Cernica materiale legionare și arme. În perioada 1952-1958 a deținut funcția de director al bibliotecii patriarhale din București, iar în 1958 din nou este arestat, de această dată sub acuzațtia de activitate legionară înainte de 23 august 1944, şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică pentru "uneltire contra ordinii sociale". Și-a ispășit pedeapsa în vestita închisoare Aiud ca condamnat politic pînă la eliberarea din 1964 în urma unui decret al autorităților pentru anularea detenției politice.
Bartolomeu Anania s-a afirmat în literatură încă de pe băncile școlii. A debutat în 1936 la revista "Vremea", apoi la revista "Dacia Rediviva", al cărei redactor principal a și fost.A colaborat la revistele: "Gazeta Literară", "Luceafărul", "Magazin Istoric", "Ateneu" și altele. A publicat şi în revistele centrale bisericești: "Glasul Bisericii", "Mitropolia Olteniei", buletinul și calendarul "Credința" din Detroit, "Renașterea" din Cluj. În 1978 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România. Din punct de vedere al scrisului duhovnicesc amintim "Filele de acatist" (1976), "Acțiunea catolicismului în România interbelică" (1992) şi penultima lucrare "Cartea deschisă a Împărăției", o tâlcuire competentă a Sfintei Liturghii izvorâtă din experiența sa. În anul 2008 a publicat un volum de memorii.
Bartolomeu Anania a avut o contribuţie aparte şi în dramaturgia românească. În acest context menționăm dramele: "Miorița" (1966); "Meșterul Manole" (1968); "Du-te vreme, vino, vreme!" (1969); "Păhărelul cu nectar" (fantezie pentru copii, 1969); "Steaua Zimbrului" (1971); "Poeme cu măști" (1972(, pentru care în 1982 a obținut “Premiul pentru Dramaturgie” al Uniunii Scriitorilor din România. Şi în calitatea Sa de arhiepiscop nu şi-a abandonat scrisul. A scris şi editat volumele de poezii: "Geneze" (1971); "Istorii agrippine" (1976); "File de acatist" (1981); Anamneze" (1984); "Imn Eminescului în nouăsprezece cânturi" (1992); "Poezie religioasă românească modernă" (1992).Volumele de proză și de eseuri: "Greul Pământului" (1982), "Rotonda plopilor aprinși" (1983), albumul "Cerurile Oltului" (1990), "Amintirile peregrinului Apter" (1991), romanul exotic "Străinii din Kipukua" (1979) și altele. Va invităm să deschideți cărțile pe care le găsiți și să răsfoiți paginile scrise de această personalitate românească. Nu ve-ți regreta.
