Dumitru Matcovschi, Scriitor al Poporului

Acest titlu i se conferă lui Dumitru Matcovschi, în 1989, pentru merite deosebite pe tărâmul literar. Pe parcursul vieții poetul, scriitorul Dumitru Matcovschi s-a învrednicit de diverse aprecieri din partea mai multor organizaţii şi formaţiuni statale: laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova; Premiul pentru Poezie „Nichita Stănescu”; cavaler al Ordinului „Steaua României” în grad de comandor; Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer, categoria A „Literatură”; cavaler al „Ordinului Republicii”, membru titular al Academiei de Științe din Moldova, laureat al medaliei „Mihai Eminescu”, cetăţean de onoare al municipiului Chişinău. Şi iată că, în acest an Parlamentul Republicii Moldova, la propunerea Ministerului Culturii și Guvernului, declară anul 2014 - Anul Dumitru Matcovschi. E îmbucurător acest fapt, pentru ca Dumitru Matcovschi a meritat şi merită, graţie activităţii sale literare şi atitudinii civice faţă de neam, patrie, ţară - mult mai mult. Dar, în primul rând, scriitorul merită să-i cunoaştem, să-i citim, să-i valorificăm vasta-i operă în mediul tinerilor, liceenilor, copiilor, care încă nu l-au cunoscut nici la direct nici la figurat. Considerăm cu toţii această inițiativă ca un omagiu adus memoriei și creaţiei poetului nostru naţional. Sperăm că cu acest prilej se vor edita noi volume din manuscrisele poetului, vom avea parte şi de ceva cărţi pentru copii. Deocamdată sarcina bibliotecarilor este de a pune în evidenţă şi a atrage atenţia cititorilor asupra volumelor deţinute la raft, a organiza diverse întâlniri a cititorilor cu cartea prin intermediul orelor de lectură, de poezie, prezentărilor de cărţi, dezbaterilor literare etc.

Opera literară a lui Dumitru Matcovschi cuprinde peste 50 volume de poezie, proză, publicistică, dramaturgie, iar o parte din acestea se află pe rafturile bibliotecilor şi-şi aşteaptă cititorii. În acest context, menţionăm orele de lectură, organizate pentru şi cu copii de la grădiniţe în cadrul cărora un real suport ne serveşte cartea pentru copii viu colorată “Buna dimineaţa, mamă”, apărută la Chişinău în 1999. Dintre prezentările de carte semnate de Dumitru Matcovschi şi desfăşurate în cadrul unor licee din cartier menţionăm „Morţilor, vă iubesc” şi „Amarele confesiuni”, ambele apărute la Chişinău în 2011. Dragi cititori şi vizitatori ai blogului nostru, vă îndemnăm şi vă aşteptăm la bibliotecă să deschideţi cărţile în care Dumitru Matcovschi a investit mult suflet, dragoste, sinceritate, dor şi metaforă, cărora şi-a dedicat întreaga-i viaţă.

DEZBATERI ISTORICO-LITERARE LA ÎNCEPUT DE SĂPTĂMÂNĂ

Cât suntem de binevoitori, curaţi la suflet…şi ce înseamnă pentru noi un Sfânt? Mulţi se întreabă, dar puţini caută răspunsul. Pe data de 18.02.2013 biblioteca noastră a găzduit o întrunire a unui grup de tineri, membri ai ONG ASCOR, la care au participat şi cititori activi, şi mai puţin activi, dar dornici de a cunoaşte istoria românilor şi personalităţile, care au marcat-o. De această dată discuţiile s-au axat pe numele celui care a fost basarabeanul nostru din Sângerei, un tânăr curajos la timpul său, Valeriu Gafencu. Cei care l-au cunoscut menţionează faptul că, este unul dintre tinerii care au murit pentru Hristos, luptând pentru apărarea credinţei ortodoxe şi a neamului românesc în perioada comunistă. Cei care l-au cunoscut îl numesc “Sfântul închisorilor”, iar preotul Moise de la Mănăstirea ″Oaşa″, România a editat o carte, pe care o citesc atât tinerii, cât şi cei mai în vârstă, intitulată “Sfântul închisorilor”. S-a născut în judeţul Bălţi în 1921, şi a murit în temniţă. Pe când era student la Facultatea de Drept din Iaşi a fost arestat, ca şi mulţi alţi tineri de atunci, fie membri ai unor organizaţii de tineret sau nu, erau bănuiţi şi pedepsiţi. Valeriu Gafencu a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică în condiţii inumane. Bolile, contactate în detenţie, în închisorile de la Aiud şi Piteşti, dar şi alte suferinţe fizice şi morale nu l-au frânt, ci, din contra, l-au întărit şi l-au desăvârşit, pe parcurs, duhovniceşte. A fost un trăitor al Ortodoxiei, pe care a urmat-o şi a cinstit-o cu dragoste. În închisoare a scris şi poezii, care le cântau suferinzii în celule. Poeziile acelea nu erau altceva, decât adevărate rugăciuni adresate şi închinate lui Dumnezeu. După 10 ani de detenţie Dumnezeu i-a mângâiat suferinţele, luându-l la El. În închisoare, Valeriu nu era singurul pe linia trăirii creştine intense, ci făcea parte dintr-un grup care, împărtăşea aceeaşi trăire spirituală, alături de mulţi alţii. Un neam nu poate dăinui, dacă nu are credinţă şi dragoste, fără Dumnezeu nu putem exista, - spune şi părintele Viorel Cojocaru, prezent la dezbateri, - iar rugăciunea este instrumentul care ne luminează mintea. Moartea a venit la Valeriu Gafencu sub semnul credinţei fierbinţi şi al jertfirii de sine. La căpătîiul lui s-au adunat, discret, toţi cei care l-au iubit, l-au respectat şi admirat. Şi nu erau puţini. Valeriu Gafencu a suferit pentru dreptate, pentru neam şi ţară, trăind clipe de nedescris şi, rămîne a fi un bun exemplu, pentru noi, în special, tinerii de astăzi, care ne mândrim cu orice faptă, dar nu jertfim nimic. Să ne oprim şi să ne gândim puţin... Astăzi, poeziile lui Valeriu Gafencu se cântă în Biserică, în localitatea de baştină oamenii se mândresc cu el, îi respectă memoria şi numele, iar tinerii de la ASCOR au instalat o troiţă din piatră albă în amintirea martirului basarabean. În cadrul discuţiilor au fost prezentate şi câteva volume la temă semnate de Ioan Ianolide, fost coleg de celulă cu Valeriu, Radu Gyr, preotul Moise de la Mănăstirea ″Oaşa″ şi altele. Am observat că interesul tinerilor pentru aceste cărţi este unul sporit. Dar şi o parte din cei mai în vârsta s-au înscris în lista doritorilor de a citi un volum sau altul, pentru că în bibliotecă avem câte 2 sau 3 titluri din aceste cărţi, donate în cadrul diverselor manifestări culturale de către grupuri de tineri preocupaţi de cunoaşterea adevărului istoric al românilor de pe cele două maluri de Prut. La această şedinţă a participat şi sculptorul Valentin Vîrtosu, un mai vechi prieten al bibliotecilor chişinăuiene. Dânsul a venit cu câteva lucrări la temă, foarte interesante, pe care le-a expus vederii vizitatorilor. Cei prezenţi au admirat şi câteva lucrări în miniatură, care urmează a fi realizate pe viu în diverse localităţi ale Ţării: o troiţă numită “Copacul Florii” care reprezintă, reînnoirea, reînvierea şi frumuseţea primăverii pe care o trăim fiecare dintre noi în suflet. Tot aici o altă lucrare care ar exprima continuitatea Mănăstirii “Căpriana”. Un interes aparte a trezit lucrarea intitulată „Călugărul”, care semnifică sihăstria, angajamentul faţă de Dumnezeu, care nu este unul special şi deloc uşor. Sculptorul Valentin Vîrtosu nu a venit întâmplător la această dezbatere. Una din schiţele admirate de către participanţii la întrunire, şi anume troiţa, urmează a fi realizată şi instalată în sectorul Buiucani în amintirea martirilor exterminaţi în închisorile comuniste doar pentru faptul că gândeau altfel, decât ar fi trebuit...