PASTELE A FOST SARBATORIT, PENTRU PRIMA DATĂ, ÎN JURUL ANULUI 1400 ÎNAINTE DE HRISTOS

Răsfoind pagini de istorie, descoperim că, Paştele, cea mai importantă sărbătoare creştină, a fost sarbatorit, pentru prima dată, în jurul anului, 1400 inainte de Hristos. Tradiţia mai spune că, Sărbătoarea Paştelui începe cu Duminica Floriilor, ziua în care se serbează întoarcerea lui IisusHristos în Ierusalim. Începand cu această zi oamenii iîşi amenajează grădinile, fac ordine în case, în gospodărie. Duminică de dimineaţă megr la biserici cu crenguţe de salcie – simbol al fertilităţii, vieţii, belşug... Urmatoarea zi importantă din ajunul Paştelui este joi, zi în care clopotele bisericilor încetează să mai bată, iar gospodinele vopsesc ouale. Ziua de vineri este Ziua Răstignirii lui Iisus Hristos, cea mai mare zi de post,  zi în care nu se practică munci grele de cultivare a pamantului, nu se aprinde focul în sobe, nu se coace pâine... Sambăta clopotele bisericilor îşi reiau dangătul. Cel mai important moment este sfinţirea apei. În seara zilei de sâmbătă, familiile merg la biserică pentru a asculta slujba Învierii şi a lua  lumina de la lumanările preoţilor. Cu aceste lumânări aprinse ei reven în case şi aprind candela. Acasă, în familie, se ciocnesc ouă vopsite zicând „Hristos a Înviat”, răspunzând cu  „Adevarat a Înviat”. În dimineaţa zilei de Paşti oamenii obişnuiesc să pună ouă roşii în apă şi să se spele din aceasta pentru a se proteja de boli. În alte zone se pun şi ouă albe, bani. Mâncarea tradiţională de Paşti este friptura de miel, ouă vopsite şi pasca. Mielul este considerat simbolul lui Iisus Hristos, ouăle simbolul Divinităţtii care, fiind ciocnite de Paşti, sunt ca şi sacrificate. Sarbătoarea Paştelui se asociază cu primăvara trezirea la viaţă, care simbolizează crucificarea şi Învierea lui Iisus Hristos. Paştele creştin derivă din Paştele evreiesc, numit Pesach, cuvântul de origine al cuvântului Paşti. Pentru prima dată, Paştele a fost sărbatorit în jurul anului 1400, înainte de Hristos, dată în care evreii au părăsit Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu. Scriptura, în cartea Exod (Ieşirea) din Vechiul Testament, ne oferă instrucţiunile date de Dumnezeu pentru sărbatorirea Paştilor în timpul lui Moise. Evreii din antichitate îşi aminteau de faptul că Dumnezeu i-a salvat din robia în care se aflau în Egipt. Cu ocazia ieşirii din Egipt, au sărbatorit, pentru prima dată Paştele, evreii trebuiau să sacrifice un miel. Apoi, cu sângele mielului se ungeau ramele de lemn ale uşilor de la casele acestora. În noaptea aceea, îngerul morţii, trimis de Dumnezeu, a trecut prin Egipt şi a omorat toţi fiii întâi născuţi ai egiptenilor în casele care nu aveau pe usă sângele mielului. În casele israeliţilor, nu a murit nimeni, pentru că aceştia ascultaseră porunca lui Dumnezeu şi au pus sângele mielului pe uşile lor. Sângele mielului oferea o garanţie, un semn vizibil prin care credincioşii dădeau de înţeles că au luat în serios avertismentul lui Dumnezeu..., spun filele istoriei... Echipa bibliotecii noastre doreşte tuturor colegilor de breaslă, cititorilor, vizitatorilor, prietenilor, susţinătorilor, partenerilor, voluntarilor noştri ca Sfinele sărbători ale acestei primăveri să vă aducă numai gânduri senine, lumină în suflet şi multe bucurii, alături de cei dragi. Hristos a Înviat!

DIN NOU E PRIMĂVARĂ, DIN NOU REVINE MĂRŢIŞORUL

În vechime, în ziua de 1 martie, se dăruiau mărţişoare copiilor şi tinerilor înainte de răsăritul soarelui. Cele doua fire de lână răsucite, colorate în alb şi roşu, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric. Mărţişorul se lega la mână sau se prindea în piept şi se purta de la 1 martie pănă când se arătau semnele de biruinţă ale primaverii: cântecul cucului, cireşii înfloriţi, venirea berzelor, rândunelelor. Atunci, mărţişorul se leagă de un trandafir sau de un pom înflorit, pentru a aduce noroc sau se arunca în direcţia din care veneau păsările călătoare, rostindu-se: "Ia-mi negretele si da-mi albetele".  Unele legende populare spun că mărţişorul ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte. Poetul George Coşbuc într-un studiu dedicat mărţişorului afirma: "scopul purtarii lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întai frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curaţie de suflet... Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poarta are să se ofilească…" La geto-daci anul nou începea la 1 martie.

Astfel, luna martie era prima lună a anului. Calendarul popular la geto-daci avea două anotimpuri: vară şi iarnă. Mărţişorul era un fel de talisman menit să poarte noroc, oferit de anul nou împreună cu urările de bine, sănătate, dragoste şi bucurie.  Astazi, valoarea mărţişorului a rămas doar de natură ca creaţie artistică. Se confectionează din diverse material orice şise dăruieşte celor dragi în semn de respect, dragoste şi ca un simbol al primăverii.

Noi adresăm cele mai calde felicitări tuturor iubitorilor de carte, lectură, poezie, bibliotecă, de frumos şi luminous cu prilejul venirii primăverii şi revenirii MĂRŢIŞORULUI!