În vechime, în
ziua de 1 martie, se dăruiau mărţişoare copiilor şi tinerilor înainte de răsăritul
soarelui. Cele doua fire de lână răsucite, colorate în alb şi roşu, reprezintă
unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate,
lumină-întuneric. Mărţişorul se lega la mână sau se prindea în piept şi se
purta de la 1 martie pănă când se arătau semnele de biruinţă ale primaverii: cântecul
cucului, cireşii înfloriţi, venirea berzelor, rândunelelor. Atunci, mărţişorul
se leagă de un trandafir sau de un pom înflorit, pentru a aduce noroc sau se
arunca în direcţia din care veneau păsările călătoare, rostindu-se: "Ia-mi
negretele si da-mi albetele".
Unele legende populare spun că mărţişorul ar fi fost tors de Baba Dochia în
timp ce urca cu oile la munte. Poetul George Coşbuc într-un studiu dedicat mărţişorului afirma: "scopul purtarii lui este
să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten
cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întai
frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curaţie de
suflet... Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să
nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi
cine nu le poarta are să se ofilească…" La geto-daci anul nou începea la 1
martie.
Astfel, luna martie era prima lună a anului. Calendarul popular la geto-daci avea
două anotimpuri: vară şi iarnă. Mărţişorul era un fel de talisman menit să poarte
noroc, oferit de anul nou împreună cu urările de bine, sănătate, dragoste şi
bucurie. Astazi, valoarea mărţişorului
a rămas doar de natură ca creaţie artistică. Se confectionează din diverse material
orice şise dăruieşte celor dragi în semn de respect, dragoste şi ca un simbol al primăverii.
Noi adresăm cele mai calde felicitări tuturor iubitorilor de carte,
lectură, poezie, bibliotecă, de frumos şi luminous cu prilejul venirii
primăverii şi revenirii MĂRŢIŞORULUI!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu