Programul de lectură "Ora poveştilor" constituie
o formă specifică de activitate, în cadrul căreia bibliotecarul poate prezenta
micilor ascultărori cărţi cu basme, legende, poezii, povestiri pentru vârsta
lor. Tradiţional, programul încorporează o diversitate de forme interactive, precum
lectură, jocul, înscenarea, vizionarea, desenul şi altele. O oră de poveste
organizată cu mult suflet îi telereportează pe copii în lumea Motanului încălţat,
Degeţicăi, Cocoşului Costache, Vulpei şirete, Ieduţului poliglot, sau în curtea
lui Păcălici. O poveste frumoasă nu lasă loc pentru indiferenţă, din
contra, trezeşte o avalanşă de emoţii şi aprecieri, care, ulterior, sporeşte interesul pentru lectura în grup,
dar şi cea individuală. Copiii de la grădiniţele 183, 185 şi 186 din cartierul Bibliotecii „Alba Iulia” au parte de întâlniri cu o poveste o dată pe
săptămână: luni, marţi, joi. Recenta întâlnire din
27 octombrie, curent a avut loc la grădiniţa nr. 183. Aici, am dialogat cu un
grup de copii care încă nu ne-au vizitat biblioteca împreună cu educatorii, dar
unii dintre ei au fost la bibliotecă cu părinţii, de aceea când i-am rugat să
le povestească colegilor despre bibliotecă aceştia au fost foarte activi,
descriind biblioteca ca o casă mare a cărţilor, cu multe poveşti şi poezii.
Micuţii şi-au amintit şi despre titlurile de carte pe care le-au citit, împreună cu părinţii, de exemplu:
„Capra cu trei iezi”, „Cei trei purceluşi”, „Fata babei şi
fata moşneagului”, „Degeţica”, „Motanul încălţat”, „Alba ca Zăpada”. După aşa
zisa încălzire a memoriei am citit „Povestea ieduţului care ştia să numere până
la zece” scrisă de Alf Preisen. Apoi am discutat despre ieduţul, care ştia să
numere şi de fiecare dată când întâlnea vreun animal în cale începea număratul,
fapt care-i nemulţumea pe cei număraţi din simplu motiv - nimeni dintre
aceştia nu ştia să numere şi credeau că Ieduţul doreşte să le facă rău, şi,
fiecare animal care era numărat pornea în goană după ieduţ. Aşa au procedat Viţelul,
Vaca, Taurul, Calul, Purcelul până au ajuns la un mal unde era
priponită o corăbioară cu un Cucoş, un Dulău un Berbec şi un Motan.
Ieduţul sări pe punte, iar din urma lui şi celelalte animale pe care le-a
numărat. Cucoşul a început să strige: cine ştie să numere!, doar în corăbioară
încăpeau numai zece pasageri. Cel care a salvat situaţia a fost Ieduţul care
ştia să numere. Astfel, Ieduţul devine mebru al echipajului corăbioarei în calitate de controlor.... Pentru a activa discuţia am pus copiii în situaţia de
a răspunde la mai multe întrebări, de a ghici ghicitori despre păsări şi
animale. Iată încă o poveste care poate pune copiii să gândească când şi cum să
procedeze corect. O poveste nouă pentru ei, o poveste pe care mulţi dintre
micuţi o vor povesti acasă părinţilor.
La
despărţire doamna educator ne-a promis că săptămâna viitoare, împreună cu copiii, ne vor vizita biblioteca
şi îşi vor alege singuri povestea pe care o vom citi împreună. Am rămas
impresionată de impactul pe care îl poate avea o poveste asupra micuţilor, de
atenţia cu care urmăresc desfăşurarea acţiunii, de încercarea de a-şi reţine
emoţiile când eroul principal este în impas, sau dimpotrivă, trece orice
barieră. Fiind mai des în mijlocul copiilor cu câte o poveste am înţeles
importanţa acestui program binevenit pentru cei mici şi impactul pe care îl
produce asupra copiilor şi educatorilor. Povestea este un bun remediu de
dezvoltare a vocabularului şi imaginaţiei, dar şi a interesului pentru lectură.
Aurelia TINCU, bibliotecar
