În 28 mai curent, la ora 18.00, în sala de la parter a
bibliotecii a avut loc şedinţă ordinară a Clubului de dezbateri “Bartolomeu
Anania”. De această dată tema dezbaterilor a fost una despre frustrarea la
copii, la care au participat un profesor universitar, un psiholog şi un medic.
Ce este frustrarea? Este o trăire care predomină
în copilaria copilului. Când acestuia i se refuză o dorinţă sau este amânată şi
nu poate face ceea ce doreste, copilul devine frustrat şi răspunde cu plansete, tipete, accese de furie, sau alte manifestari cunoscute deja părinţilor. Astăzi, din ce în ce mai
mulţi părinţi se plâng pe copiii lor, depistând astfel de manifestări. Ce să
facem cu ei, cum să ne comportăm, unde am greşit şi alte asemenea întrebări
şi-au găsit răspunsul specialiştilor în cadrul discuţiilor din 28 mai curent. E
bine să aflăm când apare această stare la copii şi ce trebuie să facem pentru a-i
ajuta să devină toleranţi la frustrare! Mulţi părinţi au probleme în a
identifica sentimentul de frustrare la copii, din cauza manifestarilor
asemanatoare obrazniciei, comportamentului specific răsfăţului etc. Psihologul specialist în terapia psihanalitică
familială" explică exact ce este frustrarea
şi de unde provine ea în mediul copiilor: "Frustrarea reprezintă modalitatea
copilului de a reacţiona la stimuli care îi produc o neplăcere, fie şi de
scurtă durată. Cele mai cunoscute forme de frustrare sunt refuzul sau amânarea
unei dorinţe. Atunci când este mic, copilul consideră că orice dorinţă personală
este importantă şi pretinde satisfacerea imediată. Dacă nu i se satisface
promisiunea sau dorinţa copilul începe să sufere şi să facă crize de afecţiune
- ţipă, se tăvăleşte pe jos, îi
acuză că sunt răi, că nu-I iubesc, etc." Dacă părinţii sau bunicii pedepsesc copilul pentru un
asemenea comportament, aici pedeapsa nu ajută la calmarea situaţiei şi nici nu rezolvă
problema.
Şi, totuşi, ce trebuie sa faca
parintii în asemenea cazuri? Psihologul
explică că, pe masură ce copilul creşte, părinţii trebuie să-l ajute să
diferenţieze necesităţile (foame, sete etc.) de dorinţă şi să le explice că
prioritate se dă necesităţilor, dorinţele mai pe urmă. Copilului trebuie
să i se vorbească despre ceea ce simte, ce i se intamplă zilnic, părinţii să
fie calmi şi constanţi în reguli, să-I permită copilului să se exprime faţă de
ceea ce simte, dar să nu nu-l lase să-şi facă rău sau să facă rău celor din jur…,
conchide specialistul.
