DACĂ AR FI CU NOI…, POETUL, GRIGORE VIERU, AR FI ÎMPLINIT 81 DE ANI…

Grigore Vieru a fost poetul neamului românesc, a fost poetul copiilor şi al tinerilor, al părinţilor şi bunicilor de astăzi, a fost poetul naţional şi universal, poetul care şi-a dorit întregirea Ţării şi a neamului. În versurile sale a cântat copilăria, dragostea şi dorul, natura, mama, ţara, neamul şi credinţa… Mare parte din versurile lui Grigore Vieru, puse pe note de către compozitori, au devenit astăzi șlagăre româneşti. În aceste zile de mijloc de februarie, revenim încă odată în plus, la poezia grigoriană, deschidem cărţile, şi cei mici şi cei mai mari, şi citim. Dacă nu avem acasă o carte potrivită mergm la bibliotecă, pe rafturile căreia găsim mai multe cărţi pentru toţi. În duminica aceasta, 14 februarie, fiecare vizitator, cu puţine excepţii, care a păşit pragul bibliotecii noastre, s-a

apropiat de expoziţia de carte, a privit şi a deschis pagini şi a citit. Tineri, copii, copii şi părinţi, fraţi şi surori – toţi au citit cu voce tare versuri de Grigore Vieru, apoi, adunaţi în jurul bibliotecarului au comentat şi discutat asupra mesajului poeziilor lui Grigore Vieru. Să-i păstrăm vie memoria poetului, sorbindu-i versul…

Oglinda clipelor

Ne uitam ca doi copii / In oglinda stelei vii. / Unde-i oare clipa cea / De-o sorbeam si ne sorbea?!

Ne uitam nebuni si goi / In oglinda stelei noi. / Unde-i oare clipa cea / De-o sorbeam si ne sorbea?!

Ne uitam ca doi batrani / In oglinda unei paini. / Unde-i clipa de candva / De-o sorbeam si ne sorbea?!

Biblioteca de roua

Frate, / am vazut tari bogate in care-as fi ramas la fel de sarac

Frate, / e plina lumea de punti pe care trebuie sa le treci infratindu-te cu dracul.

Frate, / eu pot muri oricand, dar nu si oriunde / Eu nu pot muri decat cu chipul rasfrant /

„in acest geniu al ierbii care e roua“. 

“FRUSTRAREA LA COPII”. CE ESTE FRUSTRAREA?

În 28 mai curent, la ora 18.00, în sala de la parter a bibliotecii a avut loc şedinţă ordinară a Clubului de dezbateri “Bartolomeu Anania”. De această dată tema dezbaterilor a fost una despre frustrarea la copii, la care au participat un profesor universitar, un psiholog şi un medic. Ce este frustrarea? Este o trăire care predomină în copilaria copilului. Când acestuia i se refuză o dorinţă sau este amânată şi nu poate face ceea ce doreste, copilul devine frustrat şi răspunde cu plansete, tipete, accese de furie, sau alte manifestari cunoscute deja părinţilor. Astăzi, din ce în ce mai mulţi părinţi se plâng pe copiii lor, depistând astfel de manifestări. Ce să facem cu ei, cum să ne comportăm, unde am greşit şi alte asemenea întrebări şi-au găsit răspunsul specialiştilor în cadrul discuţiilor din 28 mai curent. E bine să aflăm când apare această stare la copii şi ce trebuie să facem pentru a-i ajuta să devină toleranţi la frustrare! Mulţi părinţi au probleme în a identifica sentimentul de frustrare la copii, din cauza manifestarilor asemanatoare obrazniciei, comportamentului specific răsfăţului etc. Psihologul specialist în terapia psihanalitică familială" explică exact ce este frustrarea şi de unde provine ea în mediul copiilor: "Frustrarea reprezintă modalitatea copilului de a reacţiona la stimuli care îi produc o neplăcere, fie şi de scurtă durată. Cele mai cunoscute forme de frustrare sunt refuzul sau amânarea unei dorinţe. Atunci când este mic, copilul consideră că orice dorinţă personală este importantă şi pretinde satisfacerea imediată. Dacă nu i se satisface promisiunea sau dorinţa copilul începe să sufere şi să facă crize de afecţiune - ţipă, se tăvăleşte pe jos, îi acuză că sunt răi, că nu-I iubesc, etc." Dacă părinţii sau bunicii pedepsesc copilul pentru un asemenea comportament, aici pedeapsa nu ajută la calmarea situaţiei şi nici nu rezolvă problema.

Şi, totuşi, ce trebuie sa faca parintii în asemenea cazuri? Psihologul explică că, pe masură ce copilul creşte, părinţii trebuie să-l ajute să diferenţieze necesităţile (foame, sete etc.) de dorinţă şi să le explice că prioritate se dă necesităţilor, dorinţele mai pe urmă. Copilului trebuie să i se vorbească despre ceea ce simte, ce i se intamplă zilnic, părinţii să fie calmi şi constanţi în reguli, să-I permită copilului să se exprime faţă de ceea ce simte, dar să nu nu-l lase să-şi facă rău sau să facă rău celor din jur…, conchide specialistul.