Grigore Vieru a
fost poetul neamului românesc, a fost poetul copiilor şi al tinerilor,
al părinţilor şi bunicilor de astăzi, a fost poetul naţional şi universal,
poetul care şi-a dorit întregirea Ţării şi a neamului. În versurile sale a
cântat copilăria, dragostea şi dorul, natura, mama, ţara, neamul şi credinţa…
Mare parte din versurile lui Grigore Vieru, puse pe note de către compozitori, au
devenit astăzi șlagăre româneşti. În aceste zile de mijloc de februarie, revenim
încă odată în plus, la poezia grigoriană, deschidem cărţile, şi cei mici şi cei
mai mari, şi citim. Dacă nu avem acasă o carte potrivită mergm la bibliotecă,
pe rafturile căreia găsim mai multe cărţi pentru toţi. În duminica aceasta, 14
februarie, fiecare vizitator, cu puţine excepţii, care a păşit pragul bibliotecii
noastre, s-a
apropiat de expoziţia de carte, a privit şi a deschis pagini şi a
citit. Tineri, copii, copii şi părinţi, fraţi şi surori – toţi au citit cu voce
tare versuri de Grigore Vieru, apoi, adunaţi în jurul bibliotecarului au
comentat şi discutat asupra mesajului poeziilor lui Grigore Vieru. Să-i păstrăm
vie memoria poetului, sorbindu-i versul…
Oglinda
clipelor
Ne
uitam ca doi copii / In oglinda stelei vii. / Unde-i oare clipa cea / De-o
sorbeam si ne sorbea?!
Ne
uitam nebuni si goi / In oglinda stelei noi. / Unde-i oare clipa cea / De-o
sorbeam si ne sorbea?!
Ne uitam ca doi batrani / In oglinda unei
paini. / Unde-i clipa de candva / De-o sorbeam si ne sorbea?!
Frate,
/ am vazut tari bogate in care-as fi ramas la fel de sarac
Frate,
/ e plina lumea de punti pe care trebuie sa le treci infratindu-te cu dracul.
Frate,
/ eu pot muri oricand, dar nu si oriunde / Eu nu pot muri decat cu chipul
rasfrant /
„in
acest geniu al ierbii care e roua“.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu