Care veșnic ne adună,
Vatra ce-a născut pe lume
Limba noastră cea română.
Cânt a Patriei fiinţă… (Grigore Vieru)
An de an, de la 1989 încoace noi, românii basarabeni, de curând, şi românii din Ţară, “sărbătorim” Limba Noastră Cea Română, sau mai bine zis, o consemnăm, căci numai noi putem transforma dreptul la un bun ce ne aparţine de la naştere într-o sărbătoare. Dar, după cum suntem dornici de sărbători… sărbătorim cu fast… Căci de vorbit o vorbim tot mai puţin – şi la serviciu, şi în familie, şi între vecini. Mai nou, nici copii, adolescenţii, tinerii – cei care s-au născut în perioada acestor 26 de ani de la proclamarea limbii române ca limbă de stat – nu vorbesc limba română după cum ne-am fi dorit… Predomină frazele ruseşti, franţuzeşti, englezezeşti… în şcolile alolingve locul limbii române este pe undeva… Dar publicitatea vizuală stradală, expresiile unor tele-radio jurnalişti, etichetele de pe diverse produse etc. – nu numai că nu sunt scrise în română, dar predomină greşelile gramaticale… Şi atunci întrebarea Ce şi de ce sărbătorim? Dacă e să ne întoarcem în timp – ne amintim că Limba română este o limbă latină şi cea mai apropiată de limba care se vorbea la Roma acum 2000 de ani.
Ea face
parte din grupa limbilor romanice. Prin evoluția istorică, limba română este
limba oficială în Uniunea Europeană, România fiind membră a UE. În cele 2 milenii
de existență românii și-au păstrat și apărat limba, credința și ființa
națională cu tărie şi dârzenie. Să ne întoarcem la ziua de 23 iunie 1990, zi în care
Parlamentul Moldovei a instituit data de 31 august ca sarbatoare națională - ''Limba
noastră cea româna'', intelectualii moldoveni au constituit Societatea
Culturala de Ocrotire si răspândire a limbii române, adică de comunicare în
această limbă frumoasă de provenienţă latină… În ajunul acestor sărbători
naţionale (27 şi 31 august) noi vă invităm să mai păşimpragul bibliotecilor, să
mai deschidem câte o carte şi să citim, să citim în limba noastră cea
românească!
