Alexandru Baltaga, deputat în Sfatul Ţării, preot martir al Basarabiei la 150 ani de la naştere

Născut la 14 aprilie 1861, în comuna Lozova, judeţul Lăpuşna, în familia preotului Ştefan Baltaga, Alexandru Baltaga frecventează şcoala primară din satul natal. La 15 iunie 1883 absolveşte, cu mentiune, Seminarul Teologic de 10 clase din Chişinău. Este angajat în calitate de pedagog la Şcoala Spirituală de băieţi din capitala guberniei.
La 1886 este hirotonit ca preot în parohia Călăraşi, judeţul Lăpuşna, la Biserica cu hramul Sf. Alexandru Nevschi, care se mai păstrează şi activează în zilele noastre. Părintele a înfiat, crescut şi educat doi copii: Vsevolod şi Margareta, dându-le o educaţie aleasă. Preotul A. Baltaga a fost o personalitate cu verticalitate, demnitate, o persoană severă în respectarea canoanelor bisericeşti, iar pentru această atitudine, pe parcursul activităţii i s-au încredinţat mai multe funcţii şi misiuni obşteşti: De exemplu, în perioada anilor 1918-1925 a fost ales membru al Comitetului Eparhial din Chişinău.
Din 1925 - membru al Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Chişinăului, iar în 1932 devene reprezentant eparhial în Congresul Naţional Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Române... Alexandru Baltaga este cunoscut nu numai în calitatea sa de preot, dar şi ca deputat în Sfatul Ţării. Este reprezentantul preotimii basarabene în Sfatul Ţării, în perioada 21 noiembrie 1917 - 27 noiembrie 1918, desemnat de către Congresul eparhial de la Chişinău. În calitatea sa de deputat în Sfatul Ţării, voteaza, la 27 martie 1918, unirea Basarabiei cu patria-mamă România. Pentru slujirea sa exemplară la altar, părintelui Baltaga i-au fost conferite mai multe distincţii bisericesti şi laice.
Este arestat noaptea şi anchetat la Chişinău în august 1940 de către organele NKVD pentru participare actiă în cadrul Sfatului Tarii, în special, pentru că a votat unirea Basarabiei cu Romania în 1918. Părintele Baltaga este deportat în Kazani unde, la 7 august 1941, îndură o moarte mucenicească. Adunarea Eparhială a Mitropoliei Basarabiei propune, în octombrie 1995, cercetarea vieţii şi activităţii preotului Alexandru Baltaga, şi eventuala canonizare.
Pentru autoritatea sa în randul clericilor şi munca depusă în slujba Bisericii, Gala Galaction îl considera pe părintele Alexandru Baltaga patriarh al preoţilor basarabeni.
Destul de limitată este informaţia despre viaţa şi activitatea acestei personalităţi nu numai în biblioteci şi pe net, dar şi în bibliotecile personale ale preoţimii noastre, chiar dacă au trecut 150 ani de la naşterea sa.
De aceea, biblioteca „Alba Iulia” a organizat, în 24 mai curent, o masă rotundă dedicată acestei personalităţi, la care au participat liceeni, studenţi, ziarişti, feţe bisericeşti, cadre didactice, bibliotecari şi alţi cititori în scopul documentării şi completării cunoştinţelor privitor la Alexandru Baltaga, preot şi membru al Sfatului ţării, din mai multe surse. Comunicarea părintelui Viorel Cojocaru a fost completată de enoriaşa Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, Tamara Suniţa, studenta Colegiului de Comerţ, Irina Bardiţa, directoarea bibliotecii „Alba Iulia”, Elena Roşca şi alţii.

Mesaje pentru pământeni

Iubirea este puterea cea mai înaltă şi nemarginită.
Unde nu este iubire cresc ruine…
Acesta este mesajul volumului de versuri "Pasaj telluric", prezentat în 24 mai curent la biblioteca „Alba Iulia”. Autorul, Nicolae Bălţescu, prezent la întâlnirea cu liceenii claselor a XII-a de la Liceul „Petru Rareş”, a avut parte de o frumoasă discuţie interactivă şi sinceră cu cititorii săi despre poezie, despre viaţă şi despre rostul nostru, al oamenilor, pe pământ. Acesta este şi credul autorului de toate zilele. Dânsul îşi pune mereu întrebarea "unde mergem?" atunci când nu ne respectăm părinţii, unicii, colegii, profesorii, atunci când nu ne ajutăm semenii sau pe cei care ne cer ajutorul, atunci când nu ne facem munca cinstit etc. Este problema zilei de astăzi, pentru că, deocamdată, întâlnim tot mai frecvent oameni care sunt ghidaţi de fapte urâte, de răutate, de minciuni şi şmecherii. Din păcate, tot mai frecvent întâlnim pe stradă tineri foarte bine dichisiţi, orgolioşi, dar în vocabularul utilizat predomină înjurăturile şi expresiile calchiate din diverse limbi. Sau resturile de ţigări fumate şi alte gunoaie, aruncate demonstrativ oriunde, neţinându-se cont că alături sunt copii, doamne, oameni în vărstă cărora nu le sunt deloc plăcute aceste fapte.
Şi multe alte lucruri neplăcute întâlnim în stradă, în şcoală, în universităţi etc. Mesajul poeziei lui Nicolae Bălţescu este iubirea, dragostea de aproapele, de tot ce este frumos şi recunoştinţa divinului pentru viaţa dăruită. Volumul de versuri Pasaj telluric este divizat în şase compartimente tematice:" Pasaj teluric", în care autorul încearcă să surprindă acea trecere a omului pe pământ, punând şi răspunzând la diverse întrebări, precum "Ce cauţi Tu? " "Pentru ce? " "Avertisment"; "Trezeşte-te", "adu-ţi aminte" şi altele. Femeie, trebuie să urci! este genericul următorului compartiment în care găsim un alt mesaj, unul pentru rolul femeii pe pământ. Prin ochii speranţei, este compartimentul în care autorul îşi exprimă dorul de lumea aceasta. În compartimentul Crâmpeie întrezărim dragostea poetului pentru mamă, pentru baştină, pentru Eminescu şi divinitate… "Peizaj de iarnă", "Pastel", "Tablou nocturn", "Crăciun" şi alte versuri, îmbrăcate în dor şi nostalgie, sunt adunate în compartimentul Imagini.
Şi ultimul, "Iubire telurică", îmbină sentimentul Iubirii cu Păreri de rău, "Reproş" şi "Dorinţe trecute" "Pe undele dimineţii pe pământ". Scriitoarea Claudia Partole, în prefaţa cărţii, îl numeşte pe Nicolae Bălţescu "Căutătorul de lumină într-un veac alertat". Vă invităm să citiţi acest volum de versuri.

Achiziţii recente

Timpul cernerii

O nouă lansare de carte a avut loc, la 20 mai curent, în cadrul Clubului de dezbateri publice „Vertical”. De această dată autorul este tînărul Egumen de la Sfânta Mănăstire Curchi, Augustin Zaboroşciuc, originar şi el de prin părţile oraşului Bălţi ca şi predecesorul său, Petru Ciobanu, care şi-a lansat, tot aici, volumul „Mitropolitul Visarion Puiu.
File de monografie păstoral – istorică”. Însoţit de Schimonahul Irineu Pânzaru, cel care i-a prefaţat volumul şi încă de un frate de la aceeaşi mănăstire, Augustin a fost condus în sala de la parter a filialei „Alba Iulia” , unde era asteptat de peste 30 persoane – cititori ai bibliotecii, enoriaşi ai Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din sectorul Buiucani, reprezentanţi ai editurii Cu drag, care a făcut tot posibilul să grăbească apariţia acestui volum, profesori universitari şi liceali, bibliotecari, ziarişti, actori etc .
Moderatorul clubului, părintele Viorel Cojocaru, a făcut o succintă prezentare a publicului din sală şi a persoanelor care au insoţit autorul cărţii.A menţionat faptul, că prefaţatorul cărţii este venit pentru prima dată în Chişinău şi este măgulit să vină la biblioteca noastră şi să prezinte acest volum, să vorbească despre tînărul autor.
În cadrul prezentării şi dezbaterilor tematice care au continuat timp de peste trei ore, au luat cuvântul Nina Negru, Petru Şarcov, Elena Tamazlâcaru, Tamara Suniţa şi alţii. Bucură faptul că printre tinerii de astăzi, avem şi din cei cu gândire spirituală, pozitivă, cu drag de carte, de mediul în care trăiesc, dornici de a lăsa fapte bune în urma lor. Volumul lansat conţine 171 pagini, copertă cartonată, legată bine, fapt care-i asigură o viaţă mai lungă.
Sumarul cuprinde prologul, mai multe articole despre ortodoxie şi viaţa duhovnicească, o carte de vizită a Sfintei Mămăstiri Curchi şi Bibliografie. „Cartea – spune Schimonahul Irineu Pânzaru, - este o scriere care ne-ar putea ajuta mai corect să ne apropiem de Dumnezeu în acest secol de alertă. Şi e foarte necesară pentru că este elaborată în urma studierii scrierilor Sfinţilor Părinţi, şi, paralel, inspirată din propria viaţă monahicească. Este un volum destinat începătorilor, dar şi celor mai avansaţi duhovniceşte...”
Cei interesaţi de lectură pot găsi volumul în colecţiile bibliotecii noastre. Lecturi plăcute!

Lectura preşcolarului

"Ceea ce face succesul unei cărţi, este să o citeşti din curiozitate. Ceea ce îi face glorie, este să o reciteşti pentru a-ţi hrăni sufletul".
(Alfred de Vigny)

Astăzi tot mai frecvent auzim întrebarea „Care este vârsta potrivită pentru a familiariza copilului cu lectura?″. Mulţi părinţi îşi doresc ca micuţii lor să înveţe a citi încă de la grădiniţă, pentru a nu rămâne în urmă când vor merge la şcoală.
Cu toate acestea, copiii se dezvoltă în mod diferit, iar dacă cei mici nu sunt înca pregătiţi pentru citit, un început timpuriu, o presiune în această drecţie poate doar să dăuneze. Studiile afirmă că, pentru a avea succes pe termen lung la şcoală, copiii între 3 şi 6 ani trebuie să fie stimulaţi de a se gândi la şi a povesti despre lucruri pe care le descoperă singuri.
În acest scop, grădiniţa, în conlucrare cu biblioteca, depune un efort considerabil, organizând întâlniri sistematice a copilului cu cartea, revista, scriitorul, editorul. Noi, cei implicaţi în această aventură, considerăm că vizita sistematică a copilului în bibliotecă, indiferent, cine-l însoţeşte, este o metodă eficientă de a face copilul să simtă bucuria atingerii cărţii, apoi, de a citi, formandui-se, astfel, un obicei din a merge la bibliotecă, de a citi, de a discuta cu semenii lui sau chiar cu cei adulţi despre cărţi şi lecturi.
Copilul care face cunoştinţă cu cartea, cu biblioteca de la vârsta de 3-5 ani are mari şanse să fie atras de lectură. Şi părinţii pot, într-un mod subtil, să-l pregăteasc pe copil intelectual, dar şi psihologic, pentru lectură, venind împreună cu copiii la bibliotecii. Astfel, suntem cu toţii satisfăcuţi: biblioteca îşi creşte cititorii, părinţii au copii cu drag de carte, iar copiii sunt cei mai favorizaţi: note bune, cunoştinţe variate, carieră asigurată. Acesta este scopul urmărit de bibliotecarii de la filiala noastra, atunci, când organizăm săptămânal, sau mai des, bisăptămânal, vizite ale micuţilor de la grădiniţele nr. 183, 185 şi 186 în bibliotecă sau mergem noi, bibliotecarii la ei în vizită. Copii, cu care ne întâlnim mai des, ne cunosc, cunosc localul, adresa şi chiar telefonul bibliotecii, dar şi titluri de cărţi, reviste, poveşti audiate sau privite, nume de scriitori despre care am discutat la orele de lectură sau cu care ne-am întâlnit pe viu.
Ne bucurăm mult când intră copilul în bibliotecă de mîină cu mama, tata sau un bunic şi-i povesteşte despre ultima sa vizită cu educatoarea la bibliotecă, îi arată cărţile sau revistele pe care le-a răsfoit şi-l roagă pe acest adult să stea măcar puţin cu el şi să citească. Sau cînd, în stradă ne întâlnesc şi ne salută iar părintele –l întreabă cu cine te saluţi? Cu bibliotecara noastră, răspunde mîndru copilul. Suntem în prag de plină vară. Vă invităm, dragi părinţi, la noi, la bibliotecă să-i învăţăm înpreună pe copii a se împrieteni cu cartea.