Cât suntem de binevoitori, curaţi la suflet…şi ce înseamnă pentru noi un Sfânt? Mulţi se întreabă, dar puţini caută răspunsul. Pe data de 18.02.2013 biblioteca noastră a găzduit o întrunire a unui grup de tineri, membri ai ONG ASCOR, la care au participat şi cititori activi, şi mai puţin activi, dar dornici de a cunoaşte istoria românilor şi personalităţile, care au marcat-o. De această dată discuţiile s-au axat pe numele celui care a fost basarabeanul nostru din Sângerei, un tânăr curajos la timpul său, Valeriu Gafencu. Cei care l-au cunoscut menţionează faptul că, este unul dintre tinerii care au murit pentru Hristos, luptând pentru apărarea credinţei ortodoxe şi a neamului românesc în perioada comunistă. Cei care l-au cunoscut îl numesc “Sfântul închisorilor”, iar preotul Moise de la Mănăstirea ″Oaşa″, România a editat o carte, pe care o citesc atât tinerii, cât şi cei mai în vârstă, intitulată “Sfântul închisorilor”. S-a născut în judeţul Bălţi în 1921, şi a murit în temniţă. Pe când era student la Facultatea de Drept din Iaşi a fost arestat, ca şi mulţi alţi tineri de atunci, fie membri ai unor organizaţii de tineret sau nu, erau bănuiţi şi pedepsiţi. Valeriu Gafencu a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică în condiţii inumane. Bolile, contactate în detenţie, în închisorile de la Aiud şi Piteşti, dar şi alte suferinţe fizice şi morale nu l-au frânt, ci, din contra, l-au întărit şi l-au desăvârşit, pe parcurs, duhovniceşte. A fost un trăitor al Ortodoxiei, pe care a urmat-o şi a cinstit-o cu dragoste. În închisoare a scris şi poezii, care le cântau suferinzii în celule. Poeziile acelea nu erau altceva, decât adevărate rugăciuni adresate şi închinate lui Dumnezeu. După 10 ani de detenţie Dumnezeu i-a mângâiat suferinţele, luându-l la El.
În închisoare, Valeriu nu era singurul pe linia trăirii creştine intense, ci făcea parte dintr-un grup care, împărtăşea aceeaşi trăire spirituală, alături de mulţi alţii. Un neam nu poate dăinui, dacă nu are credinţă şi dragoste, fără Dumnezeu nu putem exista, - spune şi părintele Viorel Cojocaru, prezent la dezbateri, - iar rugăciunea este instrumentul care ne luminează mintea. Moartea a venit la Valeriu Gafencu sub semnul credinţei fierbinţi şi al jertfirii de sine. La căpătîiul lui s-au adunat, discret, toţi cei care l-au iubit, l-au respectat şi admirat. Şi nu erau puţini. Valeriu Gafencu a suferit pentru dreptate, pentru neam şi ţară, trăind clipe de nedescris şi, rămîne a fi un bun exemplu, pentru noi, în special, tinerii de astăzi, care ne mândrim cu orice faptă, dar nu jertfim nimic.
Să ne oprim şi să ne gândim puţin...
Astăzi, poeziile lui Valeriu Gafencu se cântă în Biserică, în localitatea de baştină oamenii se mândresc cu el, îi respectă memoria şi numele, iar tinerii de la ASCOR au instalat o troiţă din piatră albă în amintirea martirului basarabean.
În cadrul discuţiilor au fost prezentate şi câteva volume la temă semnate de Ioan Ianolide, fost coleg de celulă cu Valeriu, Radu Gyr, preotul Moise de la Mănăstirea ″Oaşa″ şi altele. Am observat că interesul tinerilor pentru aceste cărţi este unul sporit. Dar şi o parte din cei mai în vârsta s-au înscris în lista doritorilor de a citi un volum sau altul, pentru că în bibliotecă avem câte 2 sau 3 titluri din
aceste cărţi, donate în cadrul diverselor manifestări culturale de către grupuri de tineri preocupaţi de cunoaşterea adevărului istoric al românilor de pe cele două maluri de Prut.
La această şedinţă a participat şi sculptorul Valentin Vîrtosu, un mai vechi prieten al bibliotecilor chişinăuiene. Dânsul a venit cu câteva lucrări la temă, foarte interesante, pe care le-a expus vederii vizitatorilor. Cei prezenţi au admirat şi câteva lucrări în miniatură, care urmează a fi realizate pe viu în diverse localităţi ale Ţării: o troiţă numită “Copacul Florii” care reprezintă, reînnoirea, reînvierea şi frumuseţea primăverii pe care o trăim fiecare dintre noi în suflet. Tot aici o altă lucrare care ar exprima continuitatea Mănăstirii “Căpriana”. Un interes aparte a trezit lucrarea intitulată „Călugărul”, care semnifică sihăstria, angajamentul faţă de Dumnezeu, care nu este unul special şi deloc uşor. Sculptorul Valentin Vîrtosu nu a venit întâmplător la această dezbatere. Una din schiţele admirate de către participanţii la întrunire, şi anume troiţa, urmează a fi realizată şi instalată în sectorul Buiucani în amintirea martirilor exterminaţi în închisorile comuniste doar pentru faptul că gândeau altfel, decât ar fi trebuit...
