Două inimi gemene – Doina şi Ion Aldea – Teodorovici. Două inimi care au bătut în acelaşi ritm şi au cîntat dragostea şi idealul naţional. Ei au sfinţit tot ce este frumos şi sfânt – casa părintească, demnitatea neamului, limba română, Doina şi Ion Aldea – Teodorovici şi-au dedicat viaţa lor unui ideal înălţător-păstrarea identităţii româneşti. Erau doi oameni sinceri, sufletişti şi glumeţi, şi culţi, înainte de toate. În octombrie 2012 se împlinesc 20 de ani de la trecerea în nefiinţă a marilor artişti Doina şi Ion Aldea -Teodorovici. Consemnarea acestui an ca anul dedicat interpreţilor Doina şi Ion este un omagiu civic din partea comunitaţii pe care au servit-o. Se întorc acasă din străinătăţi primele păsări, iar păsările cântecului nostru – Doina şi Ion – nu mai vin de unde-au plecat.
E dureroasă lipsa lor, ochiul plîns al unui mare gol ne priveşte din orice manifestare culturală de la noi. Însă să nu uităm faptul că ceea ce ne-au lăsat ei este o mare comoară pe care trebuie să o protejăm şi să o transmitem urmaşilor, nepoţilor şi strănepoţilor noştri. Anume aceasta dorim să facem în acest context, informându-vă că biblioteca noastra deţine şi informaţii utile despre viaţa şi activitatea marilor artişti ai neamului. Dacă deschideţi volumele: “Ion şi Doina, Doina şi Ion" album, Ch., 1994” sau Buzilă, Serafim. "Interpreţi din Moldova", Ch., 1996”, “Cîntece pentru suflet", Ch. 2006”, Caciuc, Anatol. "Dimensiunea clipei", Ch., 2006” ve-ţi găsi, cu siguranţă, informaţie interesantă şi utilă despre cei care au fost Doina şi Ion Aldea – Teodorovici, mari perle româneşti.
Doina şi Ion, devenite legendare, s-au topit în suferinţele acestui pământ, iar noi, la rîndul nostru, ne vedem şi mai clar propria fiinţă rănită în oglinda neasămuitului lor har. Artistul nu poate inventa bucuriile, nici durerile poporului său. Asta au înţeles-o Doina şi Ion. Ei nu au inventat nimic, ei, pur şi simplu,"au ars în cîntecul lor” – spune poetul Grigore Vieru, care le-a urmat drumul…, cu regret… Astăzi Ei nu mai sunt, dar a rămas cîntecul lor care face o sală întreagă să se ridice în picioare – sală cu mii de oameni. E greu de exprimat în cuvinte suferinţa şi pierderea noastră. Au fost fericiţi? Da, au fost fericiţi pentru că au ştuit să-i facă fericiţi şi pe alţii... Ei au plecat, dar le-a rămas Cîntecul.[…]” – spune indurerata, Eugenia Marin, mama Doinei Aldea – Teodorovici.
În luna cea mai frumoasă a copilariei, luna iunie, scriitorul împlineşte onorabila-i vârstă de 80 de ani. Nu întîmplător, Spiridon Vangheli s-a născut în plină vară, în vacanţa cea mare. Asta este înca o dovadă, că scriitorul, din start, a fost menit să devină "Tatal lui Guguţă". Ce frumos! Copiii îl adoră pentru acest personaj dar şi pentru ghiduşiile trăite şi descrise de către autor. Cele patru volume ale CĂRŢII DE CITIRE ŞI GÂNDIRE constituie un set deosebit de manuale pentru învăţătură. Sunt perle literare toate scrierile lui Spiridon Vangheli şi mult îndrăgite nu numai de cei mici ci şi de adulţi. 
Doar când rosteşti numele lui Spiridon Vangheli te telereportezi, fără voie, în miraculoasa lume a copilăriei. Spiridon Vangheli este scriitorul, care n-a evadat din cetatea Copilăriei şi nici pentru o clipă n-a „trădat-o”, rămânând credincios acestei frumoase vârste pentru care toate par a fi necunoscute. Spiridon Vangheli este învăţătorul, care a rămas lângă învăţăceii săi, nu s-a lăsat ademenit de glorie. Sfaturile, poveţile şi gândurile transmise copiilor prin eroii săi au şlefuit cărări pentru a păşii mai departe, spre culmile din afara Cetăţii care se numeşte COPILĂRIE. Celor care i-au ascultat sfaturile călăuzitoare transmise prin eroul său Guguţă, mai târziu le-au crescut aripi, au zburat spre înalturi, şi, poate, că unii dintre micuţii de ieri îşi mai amintesc de maestrul Vangheli, care le-a modelat fiinţa pe când erau copii... Guguţă, personajul principal al creaţiei lui Spiridon Vangheli a ajuns să fie îndrăgit şi de copii din afara graniţelor ţări. Tezaurul de înţelepciune, adunat în propriile-i gânduri, şi selectat cu grijă din mintea Omenirii este depozitat în CARTEA DE CITIRE ŞI GÂNDIRE. Se pătrunde în acest univers prin patru porţi. Mai întâi, cine intră află care sunt cele mai simple, mai dragi şi mai frumoase lucruri şi fiinţe din lume. Scriitorul-magician, cu bagheta-i fermecată, a făcut să se reflecte ca într-o oglindă miraculoasă, cele mai strălucite destine ale celor mai frumoşi copii. Cred, că şi în cele menţionate mai sus, sunt destule argumente, pentru că anul 2012 să fie anunţat Anul Spiridon VANGHELI. Cu siguranţă, că scriitorul va mai scoate la lumină şi alte cărţi chiar în acest an. Copii le aşteaptă cu nerăbdare. Şi pentru că cuvântul lui Spiridon Vangheli să ajungă mai repede la urechea cititorilor, bibliotecarul este mediator între scriitor şi micul cititor. 
În cadrul filialei noastre startul şirului de activităţi literare şi de promovare a cărţii lui Spiridon Vangheli prilejuit de ANUL VANGHELI a fost dat la 23 ianuarie. 
Orele de lectura cu povestioare despre ghiduşiile lui Guguţă, prezentarea volumului “Guguţă şi prietenii săi” au adunat grupuri de copii de la grîdiniţele nr. 164, 183 şi 186 din cartier. Apoi li s-au alăturat şi elevi din clasele primare de la liceele „P.Rareş” şi „L.Deleanu”. Agenda activităţilor de promovare şi valorificare a creaţiei lui Spiridon Vangheli în mediul copiilor, elevilor, dar şi al liceenilor, cadrelor didactice etc., presupune organizarea acţiunilor literare în bibliotecă, dar şi în afara ei. Vom merge la braţ cu cartea şi la cei care nu se pot deplasa la bibliotecă din diverse motive. "Isprăvile lui Guguţă" şi autorul lor, Spiridon Vangheli, merită şi trebuie să fie cunoscut de către toţi copiii şi tutorii lor. Ferice de acei copiii care îl cunosc sau l-au cunoscut pe Guguţă şi părintele său spiritual, pe, Învăţătorul şi Călăuza - SPIRIDON VANGHELI.
Noi propunem cititorului cointeresat câteva titluri de carte pe care le poate găsi în colecţia noastră:
• Băieţelul din Coliba Albastră, Chişinău, 1964;
• Moara veselă, Bucureşti, 1990;
• Ghiocica, Chişinău, 1991;
• Guguţă şi prietenii săi, Chişinău, 1996;
• Tatăl lui Guguţă când era mic, Chişinău, 1999;
• Copii în cătuşele Siberiei, Chişinău, 2001.
• Carte de gandire şi citire: vol. I-IV, Chişinău, 2006. Vă invităm, dragii noştri, să citiţi aceste cărţi care vă vor ajuta să cresteţi intelectual, devenind mai deştepţi.
Astfel am putea numi scrierile pentru copii ale scriitoarei Ada Zaporojan, o doamnă elegantă, cu un intelect deosebit şi cu mult, foarte mult drag şi dor de copii, de lumea copilăriei: Dulcea mea copilărie, / Tril de pasăre-n câmpie! / Fără tine, draga mea, / Viaţa tristă mi-ar părea… Prin aceste versuri autoarea se autocaracterizează, precum o face şi prin propriile-i cărţi: "Deschideţi uşa", "Trăistuţa făcătoare de minuni", "Când e Domnul lângă mine", "Legănat de rămurea", "Zdrenţărică", "Vocale portocale", "Mi-i dor de bunicuţa", "Un vis de Crăciun" şi altele, pe care cititorii le pot găsi în colecţia filialei noastre. 
O parte din aceste titluri au fost deja prezentate copiilor de la grădiniţele din cartier, citite şi povestite de către elevii mai mici şi mai mărişori, iar cele mai multe stau în aşteptarea degeţelelor care să le mângâie… Scriitoarea Ada Zaporojan este o modernistă plină de rafinament, simpleţă şi eleganţă creativă. Este o poetă, prozatoare, dar şi o compozitoare talentată. De aceasta ne dăm bine seama când analizăm paginile cărţii "Prin bunatate – spre dăinuire", aparută în 2010 sau "Deschideţi uşa"… Ultima apariţie pe care o avem în bibliotecă "Ghiduşiile lui Vlăstărel", 2011 este o bijuterie. Copiii o citesc şi o recitesc… , recunoscându-se, uneori, printre eroii cărţii. Iar "Zdrenţărică", "Mi-i dor de bunicuţa" şi "Vocale portocale" sunt preferatele celor mai mici, cărora le place mai mult să cânte, dar şi să asculte.
L-au numit liceenii de la Liceul Teoretic „P. Rareş” pe scriitorul Victor Teleucă, care în ianuarie curent ar fi implinit 80 de ani de la naştere şi care merită tot respectul naţiunii româneşti.
Cu regret, opera lui Victor Teleucă mai puţin se studiază în şcoală. De aceea, noi bibliotecarii, ne-am propus să familiarizăm publicul-cititor cu puţinele titluri de carte pe care le deţinem în colecţie: „Piramida singurătăţii”, Ch., 2000; „Ninge la o margine de existenţă”, Ch., 2000; „Momentul inimii”, B., Ch., 2003; „Decebal”, Ch., 2003; „Car frumos cu patru boi”, Ch., 2011; „Mărul lui Adam”, Ch., 1997; „Nelinişti”, Ch., 2006; „Piramida singurătăţii”, Ch., 2000; „Improvizaţia nisipului” Ch., 2006 şi ultima achiziţie - despre scriitor şi creaţia sa literară, semnata de Theodor Codreanu - "Victor Teleucă - Un heraclitean transmodern", aparută în 2010, lucrare în care autorul îl plasează pe Victor Teleucă în rîndul strălucitei pleiade şaizeciste, alături de Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Grigore Vieru...
În scopul consemnării acestei date, în luna ianuarie, am organizat o prezentare de carte, un recital literar, o expoziţie de carte pentru a atrage atenţia vizitatorilor asupra creaţiei literare a maestrului V. Teleucă. O parte dintre vizitatori s-au dovedit a fi activi şi deschişi în comunicare, dornici de a cunoaşte cît mai mult din opera lui V. Teleucă, solicitîndu-ne şi alte titluri de carte, care deocamdată, lipsesc în colecţia noastră.
Cu sigurantă, încă multe din scrierile lui Victor Teleucă urmează a fi cunoscute, citite şi apreciate la justa lor valoare de către tinerii cititori. Victor Teleucă este omul care a învins timpul prin minunatele sale poezii, prin care cititorul îl aşteaptă să renască din nou. Vă invităm, cu mult drag, să deschideţi una cîte una, cărţile lui Victor Teleucă, să gustaţi din „spiritul montan al devenirii noastre pe nişte scări făcute din oasele strămoşilor noştri.”
Petru Zadnipru, un om cu suflet mare, un poet de o rară omenie. În tot ceea ce ne-a lăsat poetul simţim prezenţa călduri pe care o emana de fiecare dată când scria versuri. Versuri sincere, fireşti, rostind de mai multe ori şi adevărul imposibil de tăgăduit... O particularitate de gîndire, dar şi de exprimare, preconizată de Petru Zadnipru în anii de la urmă ai scurtei sale vieţi, rezidă în conştiinţă polivalenţei etice a sufletului omenesc, în tendinţa tot mai frecventă de a dezvălui momente şi manifestări contrastante ale firii umane. Petru Zadnipru a fost şi rămîne poetul înzestrat cu o putere neîndoielnică de evocare a simţului uman. Este poetul pe care trebiue să-l cunoască şi tânărul cititor de astăzi. În acest context, noi am încercat să atragem atenţia vizitatorilor asupra creaţiei şi personalităţii celui care a fost, P. Zadnipru, prin expunerea, puţinelor titluri de carte pe care le deţinem – „Înserat de depărtări”, Chişinău, 2007; „Cocorul călăuză”, Chişinău 2003; „Mă nasc întruna”, Chişinău 1992, dar şi informaţie despre autor şi creaţia sa - într-o expoziţie, am organizat o prezentare de carte „Cocorul Călăuza” elevilor din clasele a VII-a şi o dezbatere literară intitulată „Petru Zadnipru, poetul tribun al sufletului”, cu elevi din clasele a XI-a.
Sperăm ca cu prilegul împlinirii a 85 ani de la naştere, în anul 2012 se vor edita, reedita şi alte titluri semnate de Petru Zadnipru, iar cititorul se va delecta cu versul exceptional, de o rara frumuseţe lirică.
Petru Zadnipru a fost un om cu literă mare şi merită, neaparat, să fie cunoscută atât personalitatea sa, cât şi opera-i de o valoare enormă pentru neamul nostru. Datoria noastra, a bibliotecarilor, este să-i citim opera şi s-o promovăm, în special, în mediul tinerilor, pentru a-l face cunosut şi apreciat, precum o merită din plin.
Pentu noi, cititorii versurilor sale, scriitorul Petru Zadnipru, rămâne a fi mereu viu şi curajos ca un vis la care ne putem reîntoarce oricînd şi oriunde.
Două inimi gemene – Doina şi Ion Aldea – Teodorovici. Două inimi care au bătut în acelaşi ritm şi au cîntat dragostea şi idealul naţional. Ei au sfinţit tot ce este frumos şi sfânt – casa părintească, demnitatea neamului, limba română, Doina şi Ion Aldea – Teodorovici şi-au dedicat viaţa lor unui ideal înălţător-păstrarea identităţii româneşti. Erau doi oameni sinceri, sufletişti şi glumeţi, şi culţi, înainte de toate. În octombrie 2012 se împlinesc 20 de ani de la trecerea în nefiinţă a marilor artişti Doina şi Ion Aldea -Teodorovici. Consemnarea acestui an ca anul dedicat interpreţilor Doina şi Ion este un omagiu civic din partea comunitaţii pe care au servit-o. Se întorc acasă din străinătăţi primele păsări, iar păsările cântecului nostru – Doina şi Ion – nu mai vin de unde-au plecat.
E dureroasă lipsa lor, ochiul plîns al unui mare gol ne priveşte din orice manifestare culturală de la noi. Însă să nu uităm faptul că ceea ce ne-au lăsat ei este o mare comoară pe care trebuie să o protejăm şi să o transmitem urmaşilor, nepoţilor şi strănepoţilor noştri. Anume aceasta dorim să facem în acest context, informându-vă că biblioteca noastra deţine şi informaţii utile despre viaţa şi activitatea marilor artişti ai neamului. Dacă deschideţi volumele: “Ion şi Doina, Doina şi Ion" album, Ch., 1994” sau Buzilă, Serafim. "Interpreţi din Moldova", Ch., 1996”, “Cîntece pentru suflet", Ch. 2006”, Caciuc, Anatol. "Dimensiunea clipei", Ch., 2006” ve-ţi găsi, cu siguranţă, informaţie interesantă şi utilă despre cei care au fost Doina şi Ion Aldea – Teodorovici, mari perle româneşti.
Doina şi Ion, devenite legendare, s-au topit în suferinţele acestui pământ, iar noi, la rîndul nostru, ne vedem şi mai clar propria fiinţă rănită în oglinda neasămuitului lor har. Artistul nu poate inventa bucuriile, nici durerile poporului său. Asta au înţeles-o Doina şi Ion. Ei nu au inventat nimic, ei, pur şi simplu,"au ars în cîntecul lor” – spune poetul Grigore Vieru, care le-a urmat drumul…, cu regret… Astăzi Ei nu mai sunt, dar a rămas cîntecul lor care face o sală întreagă să se ridice în picioare – sală cu mii de oameni. E greu de exprimat în cuvinte suferinţa şi pierderea noastră. Au fost fericiţi? Da, au fost fericiţi pentru că au ştuit să-i facă fericiţi şi pe alţii... Ei au plecat, dar le-a rămas Cîntecul.[…]” – spune indurerata, Eugenia Marin, mama Doinei Aldea – Teodorovici.
