UN NOU VOLUM DE DOCUMENTE ISTORICE
Lansarea cărţii „… Numele vechiu şi mai direptu iaste rumân…”, alcătuită de scriitorul Alexandru-Horaţiu Frişcu, a avut loc la Biblioteca „Alba Iulia” din Chişinău chiar în ziua de Ispas, şi a beneficiat de prezenţa în forţă a intelectualităţii basarabene. Pe marginea cărţii şi a tematicii, mereu „în vogă” pe parcursul a peste două secole, „graţie” uneltirilor neprietenilor de la răsărit şi a cozilor de topor autohtone, s-au pronunţat: lingviştii Vlad Pohilă şi Ion Ciocanu, dr. prof. Univ. Lidia Kulikovski, academicienii Mihai Cimpoi şi Nicolae Dabija, scriitorii Vasile Bahnaru, Ion Cuzuioc, autorul Alexandru-Horaţiu Frişcu, istoricul Ion Negrei, Oxana Munteanu, 
profesoara de limba şi literatura romaână la Liceul Teoretic „Petru Rareş” şi alţii. Cartea s-a bucurat de o înaltă apreciere, inclusiv prefaţa „Întunericul luminii sau orbirea la basarabeni” de Alexandru-Horaţiu Frişcu, publicată şi în săptămânalul „Literatura şi Arta”, cu sugestia editării unui tiraj suficient pentru a ajunge şi pe rafturile bibliotecilor şcolare din Basarabia, traducerii în mai multe limbi, inclusiv în rusă, pentru a fi dăruită şi ambasadelor. S-a mai optat pentru omiterea unor autori controversaţi din culegere (Ion Stafi). Apariţia volumului a fost prilejuită de jubileul de 200 de ani de la anexarea Basarabiei la Imperiul rus, cu o mică excepţie de 22 de ani de revenire a ei la vatra Ţării în perioada interbelică, 
precum şi a ultimilor… 22 de ani de o situaţie politică mai deosebită. Apariţia acestei cărţi prezintă un maxim interes şi necesitate, după cum a fost şi apreciată de la bun început. Volumul cuprinde fragmente de documente, texte, jurnale, ce alcătuiesc, în principiu, o dovadă a devenirii cuvântului român, românesc, a intrării termenului în cultura europeană şi universală, începând cu ultima sută de ani a mileniului I, anii de viaţă ai lui Constantin Porphyrogenetul (906-959), împărat bizantin şi mare savant, care vorbeşte, printre primii, despre provenienţa numelui poporului român ce se trage de la cei care „au venit din 
Roma şi poartă acest nume şi până astăzi”. Urmează un şir de documente cu termenul dat şi cu sinonime pentru român – vlah şi vlahi – până în anii de după 1400, când cavalerul francez Gillebert de Lannoy mărturiseşte în note de călătorie că pentru a ajunge în Turcia a avut călăuze „doi tătari, şaisprezece ruşi şi români”. Tot în acea perioadă Walerand de Wavrin, cavaler burgund, născut după 1469, povesteşte despre „seniorii noştri creştini” care „au rătăcit mult pe mare” până au intrat pe gurile Dunării şi la „cetatea Chilia au găsit pe români (Les Vallaques)…”. Şi contemporanul lui Ştefan cel Mare, 
Antonio Bonfeni (1434-1503), umanist italian, vorbeşte şi el despre români. Utilizează termenele român, românesc şi variaţii: Ion Ţamblac, Papa Pius al II-lea, Nicolae de Modrusa, Baiazid II, Francesco della Valle, Georg Werner, Ioan Belsius, Nicolaus Olahus, Diaconul Coresi, Felician de Herberstein, Georg Reichersdorffer, Tranquillo Andronico, Anton Verancsics, Mihail Tordaş, Blaise de Vigeneze, Trifon Korobeinikov, Petru Pellerdi, Cosimo Capponi, Joris Van der Does… Eustratie Logofătul, Grigore Ureche, Varlaam, Dosoftei, Miron Costin, Vasile Lupu, Nicolae Milescu Spătaru, Constantin Cantacuzino, 
Dimitrie Cantemir, Ioan Inocenţiu Micu (Clain)… Cum vedem, geografie şi spirit ştiinţific extins peste opt secole! Sunt prezenţi în volum şi savanţii basarabeni şi din Ţară – scriitori, care s-au ridicat în apărarea numelui limbii române, a identităţii naţionale şi integrităţii teritoriale. Alcătuitorul a găsit în diferite izvoare 295 de autori de la Cristos încoace, pe care îi face prezenţi în volum şi care dau mărturii foarte preţioase despre fenomenul lingvistic, cultural şi firesc din spaţiul nostru – fenomenul românesc. Volumul este un veritabil document atât pentru cercetatori cât şi pentru fiecare muritor de rând cu demnitate şi inteligenţă. 
Vă invităm să răsfoiţi această lucrare şi să apreciaţi munca unui scriitor – epigramist – bibliotecar pe nume Alexandru-Horaţiu Frişcu. Lansarea s-a produs pe fundalul unui minunat recital de cântece folcloric şi patriotice, adăugând licoare evenimentului în cauză. Printre cei care au susţinut recitalul muzical deosebit îi nominalizăm pe cei mai activi: acad. Mihai Cimpoi, Ion Diviza, Lidia Kulikovski, Oxana Munteanu, soţii Eugenia Manea-Cernei şi Alexandru-Horaţiu Frişcu, Igor Grosu la chitară.
Lansarea cărţii „… Numele vechiu şi mai direptu iaste rumân…”, alcătuită de scriitorul Alexandru-Horaţiu Frişcu, a avut loc la Biblioteca „Alba Iulia” din Chişinău chiar în ziua de Ispas, şi a beneficiat de prezenţa în forţă a intelectualităţii basarabene. Pe marginea cărţii şi a tematicii, mereu „în vogă” pe parcursul a peste două secole, „graţie” uneltirilor neprietenilor de la răsărit şi a cozilor de topor autohtone, s-au pronunţat: lingviştii Vlad Pohilă şi Ion Ciocanu, dr. prof. Univ. Lidia Kulikovski, academicienii Mihai Cimpoi şi Nicolae Dabija, scriitorii Vasile Bahnaru, Ion Cuzuioc, autorul Alexandru-Horaţiu Frişcu, istoricul Ion Negrei, Oxana Munteanu, 
profesoara de limba şi literatura romaână la Liceul Teoretic „Petru Rareş” şi alţii. Cartea s-a bucurat de o înaltă apreciere, inclusiv prefaţa „Întunericul luminii sau orbirea la basarabeni” de Alexandru-Horaţiu Frişcu, publicată şi în săptămânalul „Literatura şi Arta”, cu sugestia editării unui tiraj suficient pentru a ajunge şi pe rafturile bibliotecilor şcolare din Basarabia, traducerii în mai multe limbi, inclusiv în rusă, pentru a fi dăruită şi ambasadelor. S-a mai optat pentru omiterea unor autori controversaţi din culegere (Ion Stafi). Apariţia volumului a fost prilejuită de jubileul de 200 de ani de la anexarea Basarabiei la Imperiul rus, cu o mică excepţie de 22 de ani de revenire a ei la vatra Ţării în perioada interbelică, 
precum şi a ultimilor… 22 de ani de o situaţie politică mai deosebită. Apariţia acestei cărţi prezintă un maxim interes şi necesitate, după cum a fost şi apreciată de la bun început. Volumul cuprinde fragmente de documente, texte, jurnale, ce alcătuiesc, în principiu, o dovadă a devenirii cuvântului român, românesc, a intrării termenului în cultura europeană şi universală, începând cu ultima sută de ani a mileniului I, anii de viaţă ai lui Constantin Porphyrogenetul (906-959), împărat bizantin şi mare savant, care vorbeşte, printre primii, despre provenienţa numelui poporului român ce se trage de la cei care „au venit din 
Roma şi poartă acest nume şi până astăzi”. Urmează un şir de documente cu termenul dat şi cu sinonime pentru român – vlah şi vlahi – până în anii de după 1400, când cavalerul francez Gillebert de Lannoy mărturiseşte în note de călătorie că pentru a ajunge în Turcia a avut călăuze „doi tătari, şaisprezece ruşi şi români”. Tot în acea perioadă Walerand de Wavrin, cavaler burgund, născut după 1469, povesteşte despre „seniorii noştri creştini” care „au rătăcit mult pe mare” până au intrat pe gurile Dunării şi la „cetatea Chilia au găsit pe români (Les Vallaques)…”. Şi contemporanul lui Ştefan cel Mare, 
Antonio Bonfeni (1434-1503), umanist italian, vorbeşte şi el despre români. Utilizează termenele român, românesc şi variaţii: Ion Ţamblac, Papa Pius al II-lea, Nicolae de Modrusa, Baiazid II, Francesco della Valle, Georg Werner, Ioan Belsius, Nicolaus Olahus, Diaconul Coresi, Felician de Herberstein, Georg Reichersdorffer, Tranquillo Andronico, Anton Verancsics, Mihail Tordaş, Blaise de Vigeneze, Trifon Korobeinikov, Petru Pellerdi, Cosimo Capponi, Joris Van der Does… Eustratie Logofătul, Grigore Ureche, Varlaam, Dosoftei, Miron Costin, Vasile Lupu, Nicolae Milescu Spătaru, Constantin Cantacuzino, 
Dimitrie Cantemir, Ioan Inocenţiu Micu (Clain)… Cum vedem, geografie şi spirit ştiinţific extins peste opt secole! Sunt prezenţi în volum şi savanţii basarabeni şi din Ţară – scriitori, care s-au ridicat în apărarea numelui limbii române, a identităţii naţionale şi integrităţii teritoriale. Alcătuitorul a găsit în diferite izvoare 295 de autori de la Cristos încoace, pe care îi face prezenţi în volum şi care dau mărturii foarte preţioase despre fenomenul lingvistic, cultural şi firesc din spaţiul nostru – fenomenul românesc. Volumul este un veritabil document atât pentru cercetatori cât şi pentru fiecare muritor de rând cu demnitate şi inteligenţă. 
Vă invităm să răsfoiţi această lucrare şi să apreciaţi munca unui scriitor – epigramist – bibliotecar pe nume Alexandru-Horaţiu Frişcu. Lansarea s-a produs pe fundalul unui minunat recital de cântece folcloric şi patriotice, adăugând licoare evenimentului în cauză. Printre cei care au susţinut recitalul muzical deosebit îi nominalizăm pe cei mai activi: acad. Mihai Cimpoi, Ion Diviza, Lidia Kulikovski, Oxana Munteanu, soţii Eugenia Manea-Cernei şi Alexandru-Horaţiu Frişcu, Igor Grosu la chitară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu