LECTURA, UN INSTRUMENT DE VALOARE ÎN EDUCAŢIA GENETAŢIEI ÎN CREŞTERE

Astăzi, lectura cărţilor constituie o activitate accesibilă tuturor membrilor comunităţii, una cotidiană fundamentală care contribuie şi la îmbunătăţirea vieţii fiecãrui individ în parte. Pentru ca relaţia persoanei cu cartea să devină o deprindere zilnică, iar plăcerea de a citi - o necesitate dorită, ea trebuie cultivată chiar mai devreme de a cunoaşte alfabetul. Şi în acest proces de educaţie a dragostei faţă de carte de la cea mai fragedă vârstă e bine să fie implicaţi - cointeresaţi şi părinţii. Ei trebuie să-şi facă o preocupare permanentă din a-şi obişnui copiii cu lectura cărţii. Familia este primul mediu social şi cultural al copilului, şi, prin valorile pe care i le transmite pune bazele dezvoltãrii intelectuale, morale şi estetice ale acestuia. Educarea interesului pentru carte şi lectură se poate realiza şi printr-o expunere a raportului dintre carte şi necesităţile intelectuale şi afective ale copilului. Este un procedeu care pretinde existenţa unui anumit nivel de instruire din partea părinţilor, ci doar solicită o viziune clară asupra rolului lecturii în dezvoltarea multilaterală a copilului, pe de o parte şi, dorinţa de a-i trezi acestuia dragostea pentru carte. Studiind mai multe surse despre utilizarea diverselor forme şi metode de dezvoltare şi educare a interesului pentru carte, am întâlnit într-un text un exemplu destul de interesant. Este vorba despre modelul Smarandei Creangă, mama scriitorului Ion Creangă. În “Amintiri din copilãrie” scriitorul spune următoarele : “…Când învãţam eu la şcoalã, mama învãţa cu mine acasă şi citea acum la ceaslov, la psaltire şi Alexandria mai bine decât mine şi se bucura grozav când vedea ca mă trag la carte…”. Este o mare motivaţie pentru copil când părintele îl încurajează, şi prin asemenea metode, să citească. La cea mai fragedă vârsta a copilăriei lecturile mamei, tatei sau ale buneilor au un impact foarte bun în luarea primului contact cu cartea. Basmele, poveştile, poeziile, care au ca eroi păsări sau animale cu care deseori copilul face cunoştinţă mai devreme decăt cu alte fiinţe sau obiecte şi cu care uneori, se poate identifica, constituie genul de literatura adecvată copilăriei. În momentul în care copilul învaţă să scrie şi să citească cartea devine un instrument important pentru el. Efortul părinţilor pentru cultivarea interesului faţă de lectură, carte, bibliotecă se completează cu cel şcolii, unul sistematic şi binecalculat. Dacă în perioada anilor de şcoală pãrinţii vor urmări ce se întâmplă cu lecturile recomandate de învăţători, se vor implica în stimularea lecturii utilizând diverse modalităţi, rezultatele nu se vor lăsa aşteptate. Lectura în familie, discuţiile asupra cărţilor citite, dotarea bibliotecii personale cu cărţi de calitate din diverse domenii sunt, deja, câţiva paşi importanţi în cultivarea dragostei copilului pentru lectură, carte, bibliotecă. Şi, desigur, aici îi revine un rol aparte bibliotecii publice, bibliotecarului. Dacă acesta depune un efort intelectual pentru dezvoltarea interesului elevului pentru carte şi lectură, fie prin orice metodă - jocuri, concursuri, recitaluri, eseuri, discuţii, dezbateri, întâlniri cu scriitorii etc., va câştiga o mare parte din copii, chiar cât de ocupaţi nu ar fi aceştea, din partea bibliotecii. Iar când copilul de grădiniţă intră în bibliotecă şi-i arată părintelui ce carte vrea să ia acasă, sau când elevul vine la bibliotecă şi se descurcă singur în colecţia bibliotecii, ba mai ajută şi alţi semeni în căutarea cărţii potrivite, putem vorbi despre un impact pozitiv, util pentru fiecare din cei implicaţi în acest “Joc” – educarea dragostei pentru carte, lectură şi bibliotecă. Să încercăm împreună…