SCRIITORUL VLADIMIR BEŞLEAGĂ LA O ÎNTÂLNIRE CU LICEENII DE LA LICEUL INTERNAT MUNICIPAL CU PROFIL SPORTIV

Liceenii din acest capăt de oraș, de la Buiucani, nu prea sunt alintați cu dialoguri interactive cu scriitorii și nici cu prea multe lansări și prezentări de carte cu prezența autorilor, majoritatea au loc în centrul capitalei. De aceea, ne-am sfătuit cu profesorii de limba şi literatura română de la Liceul Internat Municipal cu Profil Sportiv şi, la propunerea doamnei bibliotecare a liceului, Elena Furdui, am decis ca întâlnirea cititorilor cărţii “Zbor frânt”, cuprinsă în acest an în Programul de lectură “Chişinăul citeşte o carte” să aibă loc în incinta liceului. Şi iată că, la sfârşit de octombrie curent, în 30 a lunii brumărel, am poposit la liceu în clasa doamnei profesor de limbă şi literatură română, Valentina Tudos. O încăpere bine amenajată cu portrete ale scriitorilor români, citate, flori şi peste 50 de elevi şi liceeni din clasele a IX-a – a XI-a, însoţiţi de alte trei profesoare de limbă şi literatură română. Întâlnirea a început la 12:40 cu întrerupere la recreaţie, timp în care o parte dintre cei prezenţi în sală au plecat la alte ore, iar alte grupuri de elevi şi liceeni din clasele paralele le-au acupat locurile. Întâlnirea a durat pănă 14:20, timp în care dialogul cu scriitorul a fost unul interactiv, interesant şi, continuat cu unii dintre cei mai interesaţi de carte şi scriitor, în următoarea recreaţie. Concluzia noastră este că, atât scriitorul, cât şi viitorii sportivi şi profesoarele lor au rămas pe deplin surprinşi şi mulţumiţi de dialog şi de lectura cărţii.

Vom menţiona că scriitorul Vladimir Beşleagă este unul dintre cei mai reprezentativi scriitori ai literaturii  române din Republica Moldova. Academicianul  Mihai Cimpoi consideră că: “…Vladimir Beşleagă conjugă formula tradiţională de frescă şi cronică cu cea modernă, ce valorifică fluxul memoriei, elementul eseistic şi interogaţia polemică…”. Romanul „Zbor frânt”, selectat de BM “B.P. Hasdeu” pentru acest program de lectură apare în 1966 (reeditat apoi în mai multe ediţii) şi este apreciat de critica literară chiar de la bun început la justa-i valoare. Matur fiind, personajul principal Isai, îşi face examenul de conştiinţă din perioada războiului în faţa fiului. Ororile războiului sunt redate prin prisma viziunii unui copil. Un alt critic literar, Ion Simuţ, menționează că „...Vladimir Beşleagă este cel mai important prozator basarabean al secolului XX, mai important pentru că e modern, mai tehnic şi mai complex decât Ion Druţă şi decât oricare alt scriitor al provinciei noastre de est”. Vladimir Beşleagă este scriitorul care se impune în conştiinţa cititorului prin lumea artistică, prin personajele sale, care au ceva comun, sunt înrudite genetic și trăiesc în subteranele timpului istoric. Fără cunoaşterea istoriei societăţii şi a regimului totalitar în care a trăit și creat scriitorul, este imposibilă înţelegerea operei lui.

Romanul “Zbor frânt” este unul sensibil, cu anumite neadevăruri, pe care scriitorul încearcă să le scoată la lumină… De aceea, uneori este considerat ca o operă despre război, iar protagonistul – ca un cercetaş. Dar adâncindu-se în lectură, cititorul desoperă nevinovatele „păţanii” ale lui Isai, mai profunde, intime şi interesante. Dialogul cu ascultătorii săi scriitorul l-a început cu semnificaţia, importanţa și încărcătura “cuvântului”. Şi aici scriitorul, în continuare, explică de ce. „Când aşterneam pe hîrtie textul, primul lucru pe care l-am neglijat a fost deprinderea de a ciocăni, de a cizela fiecare frază, fiecare cuvânt. Am optat pentru spontanietate, pentru firesc. Simţeam că pot mai mult, dar nu îndrăzneam. Şi iată că, intervenind anumite împrejurări de ordin biografic, pomenindu-mă într-o stare psihică de mare tensiune, am pornit la scrierea romanului “Zbor frânt”. Subiectul romanului a fost anticipat într-o proză scurtă, o idee schiţată într-o povestire de vreo câteva pagini, pe care am pierdut-o. Iar când m-am trezit în acel moment de mare durere sufletească, am început să scriu ca să scap de ea. Ieşea sau nu ieşea, asta nu avea nici o importanţă. Era un moment de descărcare a sufletului”. Şi tot scriitorul se destăinueşte aici că romanul „a fost o carte, pe care nici eu însumi nu-mi dau seama cum am scris-o, a fost ca o revelaţie, poate că aşa ceva i se întâmplă unui autor o singură dată în viaţă. Cu toate că, mai târziu, am descoperit unele locuri mai puţin realizate…”.

Scriitorul continuă: „...în romanul meu eroul caută, umblă, se zbuciumă în căutarea şi găsirea fratelui său. Sigur că, aici s-au răsfrânt şi propriile mele căutări din adolescenţă de a găsi frumuseţea limbii, de a descoperi literatura înaintaşilor, de a-i căuta pe fraţii mei, pe colegii, pe prietenii mei, cu care să mă adun şi să fac ceva pe lumea asta... De unul singur nu poţi să faci nimic pe lume, trebuie să cauţi pe ai tăi, cu care să mergi umăr la umăr. Vreau să vă mărturisesc că cei din satul meu care au citit romanul m-au găsit imediat, în eroii mei Isai şi Ilie, pe mine şi pe tatăl meu cu fratele lui, aşa au interpretat ei scrierea, dar nu asta a fost ideea. Eu, am pus, de fapt, în acest roman accentul pe mărturisirea tatălui în faţa fiului, care abia creşte şi căruia tatăl e dator să-i transmită experienţa sa de viaţă, trăirea acelor vremi de foc, să i-o toarne în suflet, ca fiul, crescând mare, să-l înţeleagă”…

Cred că vă daţi seama că în cele peste 2 ore de dialog scriitorul a mărturisit multe adevăruri, iar cei prezenţi în sală au venit şi cu întrebări, idei, expuneri şi propuneri. Au fost şi autografe şi flori pentru scriitor şi o agendă în care să-şi facă însemnări atunci când va plănui alte întâlniri cu cititorii săi.

Elena CALDARE, director bibliotecă