Mă numesc Cristofor. Aveam 5 ani cand, împreună cu prietenul meu, Vasile, am intrat într-o bibliotecă. Era Biblioteca „Alba Iulia” din apropierea blocului
unde locuiesc. Am ramas fascinat de mulţimea cărţilor viu colorate pe raftul
bibliotecii, multe, foarte multe cărţi. Dar şi copii care citeau, răsfoiau
cărţi, cautau la raft şi se minunau... Aveam şi acasă cărţi cumpărate de părinţii
mei, dar cele de la bibliotecă mi s-au părut deosebite. După aceea am stăruit
mult pe lângă părinţii mei să vină cu mine la bibliotecă, dar erau foarte
ocupaţi şi tot amânam. Prin luna mai prietenul meu, Vasile, mi-a spus că mama
dânsului il va duce la bibliotecă la o tabără pentru o lună întreagă, urma să
mergem toamna la şcoală. Am rugat părinţii să mă lase să merg şi eu, împreună
cu Vasille, la această tabără. Nu ştiam ce-i aceea tabără, dar ştiam exact că
voi putea admira şi 
răsfoi mulţimea de cărţi de acolo. Am reuşit, nu mergeam în
fiecare zi, dar destul ca să mă simt satisfăcut. La această tabără noi cu
Vasile eram cei mai mici şi mai mult stăteam în bibliotecă, întinşi pe covor şi
citeam aşa cum puteam noi. Dar uneori îmi doream şi eu să particip la diferite
activităţi, în special, la concursuri literare. Şi educatoarele de aici ne-au
acceptat, iar noi nu le-am dezamăgit, chiar în câteva rânduri am şi câştigat
premiile mari, pentru că căutam şi citeam în diferite enciclopedii curiozităţi... Au trecut mai mulţi ani de atunci, părinţii mei au avut multe probleme cu mine
din cauza acestei tabere. Nu acceptam nici o plecare în vacanţă în perioada
lunii iunie - perioada taberei. Îmi plăcea enorm să fac cunoştinţă cu diferiţi
copii, să citim, să organizăm concursuri, să mergem în excursii prin oraş şi
chiar în afara oraşului. Am cunoscut atâtea lucruri graţie acestei tabere, cu
siguranţă, părinţii mei nu-mi puteau asigura atâtea cunoştinţe... Acum am 17
ani, poate cineva nu mă crede, dar şi acum merg la bibliotecă şi cu mare
plăcere mă joc cu cei mici din tabără, îi ajut la organizarea concursurilor,
spectacolelor, mă simt foarte confortabil aici. De la 14 ani mi s-a spus că
sunt deja mare pentru tabără, dar eu am zis că vreau să mai stau cu copiii,
atunci doamna directoare mi-a propus să fiu voluntar, adică un fel de educator,
împreună cu cei maturi. Am încercat, la început nu mă puteam obişnui şi nici
copiii, care mă cunoşteau ca un coleg de-al lor, nu înţelegeau ce se întâmplă.
Dar cu timpul m-am obişnuit. Şi acum fac voluntariat la bibliotecă, nu numai la
tabără, particip la organizarea diverselor activităţi, concursuri, campanii de
promovare a cărţii, interviuri, sondaje, împreună cu doamnele bibliotecare. Ele
mă numesc „băiatul bibliotecii”.
Îmi place aici. Şi tatăl meu s-a obişnuit cu
şederea mea mai mult la bibliotecă, vine şi el, discută cu bibliotecarele şi nu
înţelege cum m-au cucerit şi ce au făcut de nu mă las lipsit de la tabără, în
special. Mulţumesc bibliotecii că mă acceptă să vin şi să stau atât, cât îmi
doresc, şi penrtu că îmi dau sarcini de răspundere. Mă simt matur şi important...
Cristofor FIŞTIC, Liceul "Dante Alighieri"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu