Astăzi, 16 aprilie, un grup de copiii de la grădiniţa nr. 185 din cartierul nostru au venit, pentru prima dată la bibliotecă, pentru a „sta la sfat cu cartea”, după cum ne-au mărturisit educatoarele care i-au însoţit. La grădiniţă li s-a vorbit despre bibliotecă, despre cărţi dar nu vizitaseră încă o bibliotecă adevărată. Cei care au grijă de educaţia micuţilor au horărât să le organizeze o excursie la biblioteca noastră, fapt care ne-a bucurat mult, şi din motivul că, aceşti copii frecventează o grădiniţă la care accesul bibliotecarilor noştri este, din păcate, limitat. Copii au învăţat la grădiniţă cum se face o carte, din ce este compusă, ce înseamnă o carte şi altele, după care au primit o sarcină: să confecţioneze cartea lor preferată.
În acest context, noi, bibliotecarii de aici, le-am vorbit copiilor despre bibliotecă, despre funcţia ei, despre cum poţi deveni cititor al bibliotecii. Şi dacă tema principală a fost cartea, ne-am axat pe discuţii asupra cărţii: cum, când şi unde e bine să citeşti o carte, cum se foloseşte semnul de carte, ce cărţi pot şi trebuie să citească copiii, cum să-i atragă pe părinţi la citirea, împreună, a unei cărţi, cum se păstrează cărţile, cîţi copii citesc o carte din bibliotecă şi altele. Apoi le-am prezentat mai multe cărţi noi şi mai puţin noi, de la expoziţiile din sală. Dat fiind faptul că, în curînd vor pleca de la grădiniţă la şcoală, am încercat să le explicăm copiilor cum pot găsi singuri o carte la raft, cum pot căuta în carte o poezie, o poveste de care vor avea nevoie.
Fiind foarte entuziasmaţi de mulţimea de cărţi din bibliotecă, copii au răsfoit mai multe cărţi frumos ilustrate dar şi cu un design deosebit, cărţi care te învaţă cum să închei un nasture, un şiret la ghetuţă, cărţi în formă de pasăre, animăluţe şi altele. Foarte atent analizau desenele, unii chiar citeau cu voce tare. Şi pentru că se apropia ora mesei au fost nevoiţi să abandoneze această ocupaţie, le-am promis micuţilor că după prânz vom merge noi la ei în ospeţie să citim împreună din cărţi. S-au bucurat nespus de mult copilaşii, iar noi ne-am respectat promisiunea – la sediul grădiniţei le-am prezentat cîteva cărţi ilustrate frumos, scrise de Vasile Alecsandri, am citit împreună poezii din acestea, atrăgîndu-le atenţia asupra poeziilor din compartimentul „Doine şi Lăcrimioare”, care au fost publicate cu 140 ani în urmă. 
Copiilor le-au plăcut cel mai mult poeziile intitulate “Baba-Cloanţa” şi „Lăcrimioare”, din care i-am învăţat citeva versuri. Sperăm ca acestă vizită la bibliotecă şi întâlnirea cu cartea să le treazească dragostea de carte, de lectură şi de bibliotecă. Anume aici vor descoperi lumea din jur, vor putea învăţa cum să se comporte în diferite situaţii, vor putea găsi informaţii utile pentru temele de acasă, când vor merge la şcoală. Deocamdată le spunem, bun venit în lumea cărţilor!!!
Programul de lectură „Chişinăul citeşte o carte”, propune tuturor împătimiţilor de carte, şi anul acesta două titluri, unul pentru copii şi altul pentru adulţi. Copiii în anul acesta vor citi cartea “Vornicel la nunta badei” de Victor Dumbrăveanu, care include 29 povestiri cu diverse întâmplări hazlii şi-o nuntă de ciocolată în clasa întâi, şi multe alte surprize. Vă mai spunem că, figura centrală a cărţii este un băiat neîndemânatic, Onuţ, o fire isteaţă din categoria eroilor lui Ion Druţă, precum Trofimaş şi al lui Spiridon Vangheli, Guguţă. Autorul îşi concepe eroul într-o cheie realistă, ca pe un copil obişnuit printre mulţi alţi copii, dar care are, totuşi, ceva special în felul lui de a fi... Pentru a afla despre ce este vorba vă invităm să luaţi cartea în mîini şi s-o citiţi.
Pentru adulţi scriitorul Nicolae Rusu ne propune un nou roman intitulat “Al şaptelea simţ”, apărut chiar în 2013. Lecturînd acest roman şi alte lucrări ale scriitorului ve-ţi observa că, personajele sale se mişcă natural, fiind opera propriilor slăbiciuni omeneşti, dar şi a unui fundal istoric de o viclenie îndelung exersată.
Pe parcursul anului aveţi posibilitate să participaţi la prezentările, orele de lectură, discuţiile, organizate în cadrul bibliotecii, asupra lecturii cărţilor recomandate.
Citind aceste cărţi ve-ţi avea parte de o satisfacţie sufletească aparte. Iar în luna noiembrie ve-ţi putea participa la conferinţele literare finale a programului, în cadrul căreia vor avea loc discuţii-dezbateri asupra celor citite, vă ve-ţi putea expune opinia referitor la carte şi la stilul autorilor de a scrie.
Vă aşteptăm cu drag la bibliotecă pentru a face cunoştinţă, a răsfoi, împrumuta la domiciliu şi citi aceste cărţi.
…Mai multă lume bună, cunoaşte, cu siguranţă, că lingvistul şi cercetătorul Vlad Pohilă este şi un prieten fidel şi drag al Bibliotecii “Alba Iulia” din Chişinău. Fie că îi este drag numele bibliotecii, echipa sau activităţile pe care aceasta le desfăşoară, aşa sau altfel, dar mulţi liceeni, studenţi, alţi tineri şi mai puţin tineri vizitatori ai bibliotecii noastre au avut ocazia să-l asculte, să-l admire, să discute tet-a-tet cu Domnia sa aici, în biblioteca noastră. Dl Vlad Pohilă ne moderează, cu mult suflet, toate manifestările literar-culturale de amploare, dar în special, pe cele cu tematică istorico-patriotică. Şi nu numai moderează, dar, de fiecare dată vine cu câte un invitat special – Olga Chojnacka, Consul la Ambasada Republicii Cehe în Republica Moldova, Constantin Rusanovschi, Preşedintele Asociaţiei PRO Basarabia şi Bucovina din Oneşti, judeţul Bacău, originar din Basarabia, naistul Vasile Iovu, actriţa Ninela Caranfil, profesorul Vasile Şoimaru şi alţii. Şi tot, de fiecare dată, vine cu mai multe titluri de cărţi noi apărute pe mapamondul literar, titluri inedite, cu character istorico-literar sau istorico-patriotic, titluri, care completează raftul bibliotecii. Şi face aceste donaţii cu o deosebită plăcere, prezentându-le mai întâi publicului prezent la manifestare, apoi, aşterne îngrijit un autograph, şi volumul devine un bun al tuturor cititorilor. 
“Am pus mereu cel mai mare preţ pe Carte şi ca un cadou, fie el primit, fie oferit, la cele mai diferite ocazii, inclusiv – … la nunţi, cumetrii sau la alte evenimente din calendarul vieţii familiale şi a omului în genere…” – mărturiseşte protagonistul nostru într-un articol plasat pe http://www.tiuk.reea.net/13/pohila.html). Citind, recent, sursa de pe net, mi-am dat seama cât adevăr conţine mărturisirea dlui Vlad Pohilă şi cât de adecvată este şi în cazul nostru. Am putea intitula colecţia de carte achiziţionată din donaţiile Domniei sale: Raftul cu cărţi “Vlad Pohilă”.
Să ne trăiţi, domnule VLAD POHILĂ, şi să vă bucuraţi de viaţă alături de cei dragi inimii Domniei Voastre! LA MULŢI ANI!!
Intenţionăm să aducem pe făgaşul bun, tehnica cititului, pentru că oamenii se despart involuntar de cărţi, alimentîndu-se de pe internet sau TV, programe care sunt dispuse unei manipulări, în special copiilor. Biblioteca noastră a fost gazda unu eveniment sobru şi nefast care s-a petrecut în urmă cu zeci de ani şi anume deportările, foametea şi suferinţele din 1946 -1947. Toate aceste evenimente, acum cuprind doar 3 volume de carte, scrisă de catre Monahul Mănăstirii de la Oaşa, părintele Moise, cartea întitulîndu-se „Să nu ne răzbunaţi”, despre ce credeţi că este vorba....? este o întrebare retorică, la care Monahul Moise a găsit răspuns. Maragareta Cemîrtan, una dintre miile de oameni care au fost deportaţi în Siberia pentru nimic, ne-a onorat cu prezenţa şi cu durere în suflet a povestit cum a decurs procesul de deportare a copiilor, adulţilor, intelectualilor ş.a. Dînsa ne-a vorbit cu ochii ţintiţi în jos cum i-a fost izgonită familia de pe pămînturile care a crescut şi a muncit. Avea doar şapte ani, cînd la uşa ei au bătut soldaţii, spunîndu-le să părăsească casa părintească şi să plece pe un alt drum. Nimeni nu ştia ce-i aşteaptă, în ce infern vor trăi pînă vor ajunge la destinaţie. Le era greu de crezut că tocmai venise acea zi neaşteptată, dar nu se puteau opune. 
Însoţită de fratele ei de doar 11 ani, de bunica care abia mai avea aer în plămîni şi de tînărul tată, familia d-nei Margareta au urcat în vagoane fără a fi lăsaţi să privească poate ultima dată înapoi. Primele zile au fost doar mugurele marelor chinuri care-i aşteptau pe bieţii oameni nevinovaţi şi înstrăinaţi. Cu lacrimi în ochi am ascultat această poveste tulburătoare. Pentru mulţi dintre deportaţi era greu de supravieţuit, mîncînd doar peşte sărat şi fără apă, era imposibil de a trăi, majoritatea mureau cu ochii plînşi în sus, fiind aruncaţi din vagoane ca nişte animale. Foarte mulţi în acele momente s-au dezis de credinţa în Domnul, dar unii se rugau zi şi noapte să fie poate cumva printr-o minune salvaţi de la acest infern, care părea fără de scăpare. D-na Cemîrtan a supravieţuit şi a ajuns la orfelinat doar prin rugăciune, a fost miluită de mila domnului şi mereu a fost îndemnată de bunica să se roage, pentru că asta este scăparea lor, chinurile şi bătăile de joc au urmat şi la orfelinat. Atingînd vîrsta de 14 ani a părăsit orfelinatul şi s-a întors “acasă” deşi nu mai era nimic din ce lăsase, nici vii, nici livezi, nici casa părintească şi nici măcar cea a bunicii ei, lipsea tot „raiul” cel scump pe care-l lăsase în urma cu şapte ani. 
O dată cu lansarea cărţii, a fost ecranizat şi filmul cu acelaşi titlu, doar că privind imaginile sfîşietoare din acele timpuri nu mai poţi respira, iar lacrimile îţi curg şiroaie pe obraz involuntar. Întrebată, daca simte vreo sete de răzbunare sau de ură contra comuniştilor, dînsa a răspuns ferm şi liniştită “ Nu, Dumnezeu este cel mai bun Judecător”. Aceste deporări şi nu numai au fost o lecţie pentru noi, cei care suntem azi, dar şi pentru cei care au putut supravieţui acelei mîrşăvii, este un îndemn din parte Domnului, să ne rugăm mereu şi să nu ne lepădăm de Mîntutitorul nostru, ci să-l iubim, cum ne iubeşte El pe noi.
Ziua de 1 aprilie nu o vei găsi însemnată în calendar cu o culoare aparte, dar toţi zâmbesc, toţi glumesc, toţi fac farse, căci ziua de 1 aprilie - este ziua UMORULUI şi a bunei dispoziţii. În această zi frumoasă de primăvară, copii aşteaptă cu nerăbdare să facă glume şi să se simtă bine. Dar ce semnificaţii mai are această Zi?. Este ziua umorului, iar povestea păcălelelor începe din antichitate. Obiceiul farselor de 1 aprilie este o împletire a tradiţiilor populare locale, specifice fiecărei ţări, cu legende străvechi şi ceremonii de întâmpinare a primăverii. Cu o tradiţie de sute de ani această zi este consemnată şi dusă mai departe de majoritatea ţărilor din lume. Râsul presupune o stare emoţională conştientă, o înţelegere, o interpretare rafinată, superioară pentru suflet şi pentru cuget. Să nu ratăm prilejul de a râde cu poftă, neobligaţi de nimeni, pentru că finalul este magic. 
Biblioteca noastră vă propune, în scopul îmbogăţirii cunoştinţelor cu noi glume, bancuri şi snoave, câteva titluri de carte, incluse într-o expoziţie cu genericul “Umorul este şi el... o artă”. Clubul epigramiştilor, care activează în cadrul bibliotecii noastre vă invită să participaţi, pe parcursul anului, la întâlniri, discuţii, dueluri epigramistice, concursuri de epigrame, lansări şi prezentări de carte în compania umoriştilor: Gheorghe Bîlici, Ion Diviza, Alexandru Horaţiu-Frişcu, Gheorge Postolache, Teodor Popovici şi alţii. Umorul nu are vârstă, nici spaţiu, nici timp, umorul există pretutindeni, surprinzător ca un sol al punerii în armonie a bunei dispoziţii. Deci, dragi vizitatori, savuraţi literatura umoristică şi bucuraţi-vă de cei care scriu perle pentru o bună dispoziţie!
În acest context, noi, bibliotecarii de aici, le-am vorbit copiilor despre bibliotecă, despre funcţia ei, despre cum poţi deveni cititor al bibliotecii. Şi dacă tema principală a fost cartea, ne-am axat pe discuţii asupra cărţii: cum, când şi unde e bine să citeşti o carte, cum se foloseşte semnul de carte, ce cărţi pot şi trebuie să citească copiii, cum să-i atragă pe părinţi la citirea, împreună, a unei cărţi, cum se păstrează cărţile, cîţi copii citesc o carte din bibliotecă şi altele. Apoi le-am prezentat mai multe cărţi noi şi mai puţin noi, de la expoziţiile din sală. Dat fiind faptul că, în curînd vor pleca de la grădiniţă la şcoală, am încercat să le explicăm copiilor cum pot găsi singuri o carte la raft, cum pot căuta în carte o poezie, o poveste de care vor avea nevoie.
Fiind foarte entuziasmaţi de mulţimea de cărţi din bibliotecă, copii au răsfoit mai multe cărţi frumos ilustrate dar şi cu un design deosebit, cărţi care te învaţă cum să închei un nasture, un şiret la ghetuţă, cărţi în formă de pasăre, animăluţe şi altele. Foarte atent analizau desenele, unii chiar citeau cu voce tare. Şi pentru că se apropia ora mesei au fost nevoiţi să abandoneze această ocupaţie, le-am promis micuţilor că după prânz vom merge noi la ei în ospeţie să citim împreună din cărţi. S-au bucurat nespus de mult copilaşii, iar noi ne-am respectat promisiunea – la sediul grădiniţei le-am prezentat cîteva cărţi ilustrate frumos, scrise de Vasile Alecsandri, am citit împreună poezii din acestea, atrăgîndu-le atenţia asupra poeziilor din compartimentul „Doine şi Lăcrimioare”, care au fost publicate cu 140 ani în urmă. 
Copiilor le-au plăcut cel mai mult poeziile intitulate “Baba-Cloanţa” şi „Lăcrimioare”, din care i-am învăţat citeva versuri. Sperăm ca acestă vizită la bibliotecă şi întâlnirea cu cartea să le treazească dragostea de carte, de lectură şi de bibliotecă. Anume aici vor descoperi lumea din jur, vor putea învăţa cum să se comporte în diferite situaţii, vor putea găsi informaţii utile pentru temele de acasă, când vor merge la şcoală. Deocamdată le spunem, bun venit în lumea cărţilor!!!
